Intr-un cantec

,,Noi...cum am ajuns sa permitem sa ne numim ,,Noi''...?!

Locul nostru e intr-un cantec, nicidecum aici.

Un cantec nescris, un cantec care trezeste o inima care a incetat sa mai bata...un cantec care poate fi auzit doar de sufletele pure, de cele care nu au simtit nici macar o raza de durere, de ura, de sacrificiu...

Noi doi, ne-am putea iubi doar intr-un lan de zambete, intr-un bol cu fluturi colorati.

Locul nostru nu e aici, nu putem respira aceeasi lume...pentru ca suntem atat de minunati imbinati laolalta.

Nu putem sa ne irosim suflarea sudata de picaturi de diamant in acelasi loc in care restul oamenilor isi striga ura si neputinta.

Da, suntem legati intr-un mod paradoxal... intr-un mod diabolic si dumnezeiesc!

Noi, suntem interzisi acestei vieti.

Daca vom incepe sa respiram impreuna, tot ce am construit cu dragoste si truda se va narui...

Pasiunea nebuna ce o avem in noi, iubirea usturatoare, va mistui si ultimul picur de mercur din atmosfera.

Secretul meu, speranta mea, minunea mea...te port in suflet, te doresc pana la limita dementei, m-as imbraca cu suflarea si atingerea ta in fiecare minunt...

Dar stai!...locul nostru nu e aici...e intr-un cantec. ''

-autor anonim-