vineri, 6 aprilie 2012

Therion - Theli (album de colectie)

Daca citesti asta si n-ai ascultat inca albumul, lasa naibii citeala si fa rost de muzica!
Singurul motiv pentru care Theli este preferatul meu(in sensul ca toate lucrarile trupei sunt superbe in egala masura) : marcheaza prima intalnire cu Therion....si nu doar cu Therion, pot spune prima intalnire cu muzica rock.Un casetofon vai de capu` lui, plin cu bete si cu pietricele care-au fost indesate la marginea butonului play.De la o vreme nici buton nu mai avea, nici usita la caseta...dar functiona, asta era important.Se intampla prin clasa a opta.I-am iubit de la prima nota muzicala. Poate nu ma duce mintea, dar am momente in care nu inteleg de ce nu ii iubeste toata pupulatia  planetei! Trupa asta e incredibila! Nu as putea sa fac o comparatie intre albume, toate sunt divine.Rock simfonic de cea mai buna calitate, cea mai buna am zis! Nu mai vorbesc despre versuri...daca te apuci sa studiezi toate zeitatile carora li s-a facut onoarea de a fi invocate in muzica lor, s-ar putea sa devii, fara sa-ti dai seama....un doctoras mai mic in ale credintelor lumii.Desi ocultul e intens prezent in muzica lor, ascultandu-i simti ca te apropii de Dumnezeu. Acorduri foarte, foarte dark, dar care iti umple sufletul de lumina, voci puternice, coruri extraordinare, te inalta pur si simplu! Au o bogatie muzicala pe care nicio trupa din acest gen nu a reusit sa o egaleze.Si exista, mai exista trupe foarte bune, dar Therion au ramas pentru mine, de opt ani de cand ii stiu, pe locul intai. Vad in ei perfectiune, arta pura, munca, istorie, literatura, mister, energie dar si calm.O trupa care se respecta si care isi respecta ascultatorul, nu il lasa nici macar trecator sa aiba impresia ca s-ar putea plictisi ascultand-o ore in sir.Fiecare piesa pare o continuare a piesei dinaintea ei, precum o serie formata din mai multe carti scrise de un singur autor, dar care se pot citi independent, in orice ordine, fara ca sensul sa se denatureze.Se simte radacina comuna fara doar si poate, dar fiecare ramura in parte are flori diferite - un copac iesit din comun. Transmit ceva, ceva ce te face sa te simti mai aproape de esenta,de frumusetea vietii, de frumusetea cuplului alb – negru, mai aproape de tine, dar mai ales mai aproape de ceea ce e bun in tine....trebuie doar sa iti dai voie, restul va fi o consecinta.

miercuri, 4 aprilie 2012

Vincent

Curgand haotic


 Din umbra multelor pacate
Incercam sa rasarim,
Lepadati fiind de toate
Negrele ce le iubim.

Si ne-afundam mereu in sus
In varful marilor victorii
Unde draci pielea topesc
Si carnea railor notorii.

Si cadem si recadem
Si ne rugam si-apoi uitam...
Uitam ca ne dorim,
Si ne-amintim cand cerul lasa
Peste noi sa suferim...
Si iar dorim si redorim
De-acest praf sa ne caim.

Si ne caim si-apoi ne trece
Si iar ne inaltam uitand
Ca ne-ndreptam spre-o lume rece
Sufocata de adanc.
Si iarasi ne trezim...si ne rugam
Si iarasi adormim, iarasi uitam...
Inconstienti...
Cu focul ne jucam...si ne jucam...

ana cristina 2007