In marea-i bunatate si, indeosebi, cu marea-i clarviziune,Presedintele unui stat situat intre
Elvetia, Franta,Germania,Asia si Africa ia o hotarare cu uriase urmari pentru viata concetatenilor sai;
interzice parintilor - si celor cu ei de o seama; tutori, educatori, profesori - sa-si mai bata copii.
Sugestia pe care o contine romanul este ca Timpurile Moderne s-au angajat pe o cale fara intoarcere,ca rationalizarea lumii a produs ravagii definitive; o progresiva si ireversibila derealizare a vietii.
Atitudinea lui Pascal Bruckner e tipica pentru vremurile noastre, pe care multi le numesc post-moderne.
Cum tipic postmodern ii este si umorul; daca pana nu demult se putea spune ca omenirea se desparte prin ras de trecut, caci rasul pedepseste moravurile - ceva ce presupune credinta in existenta unei alternative la lumea de care razi - rasul care se face aici auzit nu e nici de despartire, nici punitiv.E rasul celui care nu mai crede in nimic,nici macar in faptul ca nu crede.
Radu Toma
Faceți căutări pe acest blog
sâmbătă, 29 decembrie 2012
duminică, 2 decembrie 2012
joi, 1 noiembrie 2012
sâmbătă, 6 octombrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)