Precum un parazit ce sapa inspre a-ntaririi boala.
Ca si o teama colosala, se strange si se-nmulteste
Ascunsa-n scoarta cerebrala, creieru-l secatuieste.
Atat de rascolitoare-aceasta oboseala
Precum inspiratia ce-si cata poet in inima goala.
Ca si o sala ce vazut-a numai nunti vara de vara
Ce-a fost metamorfozata intr-o casa mortuara.
Precum o ablutiune facuta-n fierbinte smoala
Ca si-un petec de catune-n care o casa regala
Ar fi-nvelita-n letargie
Intr-un vid necrutator de vesnica zadarnicie.
Ana Cristina/ mai 2011
