Cartea nu face referire la Nostradamus profetul, asa cum il cunoastem cu totii. Cum
se intampla si in cazul lui Dracula de Bram Stoker, se porneste de la o pagina de istorie reala ...dar se ajunge pe meleagurile indepartate ale imaginarului. Exista personaje cu
nume sonore precum Francisc I, Henri II, sotia lui – Catherina de Medicis etc. Spiritul apus al Frantei anilor 1500 isi face simtita prezenta prin evocarea acestora, chiar daca actiunea in care ele sunt plasate este, dupa cum am spus, de domeniul fanteziei.
Totul incepe cu o poveste de dragoste, Renaud - fiul unei vrajitoare se indragosteste de Maria - fiica barbarului judecator Vauport.Cei doi indragostiti nu isi cunosc insa parintii unul celuilalt. Mariei ii este rusine sa isi dezvaluie identitatea in fata iubitului ei, banuind ca el ar putea-o dispretui judecand-o prin prisma atrocitatilor savarsite de tatal ei. Din cauza ingrijorarilor, Maria se duce la Buna Providenta, o vrajitoare...sperand ca aceasta ii va spune ce se va intampla in viitor , mai ales in viitorul tatalui ei.Fata isi dezvaluie identitatea inaintea vrajitoarei, iar aceasta ii spune ca judecatorul va muri daca nu va sta in casa timp de trei zile si daca nu va renunta la functiile pe care le detine.Marie ii transmite mesajul, iar judecatorul furios, isi convinge cu usurinta fiica naiva sa ii spuna despre care vrajitoare este vorba, mintind ca vrea sa o rasplateasca pentru ca l-a avertizat..Judecatorul o trimite pe Buna Providenta la rug.Marie asista la scena ingrozitoare de la geamul ei, iar la poalele rugului arzand, il vede pe Renaud, iubitul ei , tipand disperat; Mama, mama! Ea o denuntase , ce e drept fara sa vrea, chiar pe mama celui pe care il iubea.Dupa ce multimea se retrase din jurul rugului, seara...Renaud impreuna cu Marie stransera ramasitele femeii condamnate, si le ingropara in cimitir....Cimitirul Inocentilor.Printre lacrimi de disperare,tanarul consolandu-se in bratele iubitei sale, jura ca o va prinde pe cea care i-a denuntat mama si o va ucide.
Personajele se despart mai apoi obligate fiind de imprejurari, crimele curg atat de repede, incat ori de cate ori se intampla o nenorocire, parca cititorului nici macar nu i se da timp sa se infurie pe vinovati, fiecare lovitura de pumnal cade precum un fulger , iar timp pentru riposta nu exista, totul curge constant si parca nu poate fi oprit.Raul de dezvolta, impanzeste totul, suferinta isi construieste un adevarat regat.Aventura, sensibilitatea si devotamentul talharilor cu sange rece - comicul lor de o dragalasenie pe care eu o gasesc absolut senzationala, coruptia din randul oamenilor cu mari functii, uratenia lor interioara, ocultismul cu fireasca lui usoara exagerare, prevazutul si neprevazutul, pasiuni curate si pasiuni bolnave, viata pare ca e o moarte continua.In intunericul ei, fiecare incearca sa isi realizeze propriul scop pacatos, infaptuirea lui insemnand atingerea luminii, dar cu cat par eroii nostrii ca se apropie mai mult de visul lor, cu atat mai mult se adancesc in bezna.O carte plina de suspans si senzatii cavernoase! Iar acesta este un fragment din roman, care - sper eu - ar putea atrage curiozitati:
Noi numim imposibile fenomenele care nici nu s-au produs, care par impotriva naturii.Dar, ce sunt legile naturii pentru mintea omeneasca? Daca lasam o piatra din mana, o vedem cazand. Spunem ; iata, aceasta e o lege a naturii.Noi spunem ca invierea e cu neputinta, deoarece ea e contrara regulilor naturii. In realitate, contra invierii sau contra incarnatiei, nu e decat o singura dovada; ca nu a fost nimeni vazut inviind...Dar aceasta nu e o dovada, e o simpla probabilitate.
......................................................................................................................................
Iata un cadavru, nimic nu-l deosebeste de ceea ce este o fiinta vie. Iata o fiinta vie : nervi, muschi, sange, ea traieste.Trece o farama de secunda si apoi ea nu mai traieste.Cu o clipa inainte, traia.Cu o clipa mai tarziu, e moarta, ce s-a intamplat? Daca o examinam, observam aceiasi muschi, aceiasi nervi, aceleasi oase.Nimic nu lipseste, e aceeasi fiinta, era vie, acum e moarta.Ce s-a intamplat? Sa admitem ca ceva care nu exista in fiinta moarta, a intrat in ea, iar cadavrul devine fiinta vie. Eu am gasit ca aceasta forma care nu distruge , dar care modifica miscarea fiintei, poate fi alungata de o forta pe care o numim vraja.Omul obosit de boala sau de o rana grava, devine neputincios sa se mai apere.Am descoperit ca toate fiintele vii, in plina vigoare, sunt atacate de aceasta putere straina care vrea sa intre in ele si sa le transforme in cadavre.Ele se apara pana in momentul in care ultimele mijloace le stau la indemana.Atunci, aceasta putere straina intra in ei. Sa spunem ca aceasta este spiritul de dezorganizare. Daca ajung sa alung aceasta forta printr-o forta contrarie, obtin invierea.Toata problema este sa compun deci aceasta forta contrarie, pe care vreau sa o introduc in cadavru. N-am incercat, deoarece compozitia repugna slabiciunii mele omenesti.Numai la ideea ca trebuie sa o intrebuintez, ma umplu de groaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu