Domnisoara Christina – Mircea Eliade

Sunt o mare admiratoare a lui Tim Burton, care este legatura dintre Domnisoara Christina si Tim ?...Pai, niciuna. Primul lucru la care m-am gandit in momentul in care am terminat de citit pentru a doua oara superba nuvela , a fost sa-l vad transpus intr-un film animat  construit din temelii sub amprenta  imaginatiei lui Burton. Parca si vedeam  personajele cu ochii aceia mari. Se spune ca ei sunt oglinda sufletului, cine stie...poate ca acesta este si motivul, sau unul dintre motivele pentru care ochii personajelor sale au o dimensiune remarcabila , sa le putem patrunde interiorul cu o mai mare usurinta, observand fara prea mare efort detaliile expresivitatii lor. Sigur ca Tim ar fi dat  filmului o frumusete intunecata ,optimista, un dram de nebunie amuzanta, un parfum misterios, acea complexitate inspaimatatoare  ascunsa si protejata in acelasi timp de ideea simplitatii , a normalului in limitele caruia omul este capabil sa perceapa si sa ACCEPTE.

Da, cam asa mi-am imaginat.... 

Domnisoara Christina este o nuvela  care trimite cu gandul la « vampirismul rural romanesc ».  Si daca exista un vampir, e de la sine inteles ca povestea mortului nelinistit face parte din sfera fantasticului...ca deh, in realitate mortii stau mai mult cu mortii si viii cu viii.

Actiunea se petrece la un conac, pe undeva prin zona Giurgiului . Doamna Moscu impreuna cu cele doua fiice – Sanda,  si fiica cea mica de noua ani - Simina, ii gazduiesc pe Egor - artist, pictor mai exact ,  si pe Nazarie – profesor universitar venit pentru sapaturile de la Balanoaia. Christina este vampirul...sau vampiroaica, cum doriti. Are la vreo douazeci de ani , este foarte frumoasa si..... nu va mai ganditi la prostii, un vampir femeiesc in floarea varstei ...daaa, stiu  ca  e departe sentimentul de spaima de voi (si ma refer la reprezentantii sexului tare), mai degraba v-ati lasa supti pana la ultima picatura ...de sssange ! Pana la ultima picatura de sange ! Dar am o veste proasta, Christina suge doar energie...si o face chiar fara sa fie nevoie de contact fizic.Dezamagire, stiu...dezamagire...

Bun, nu vreau sa va induc in eroare. Cartea da fara probleme cititorului putin mai sensibil, un fior fantomatic. Egor este norocosul pe care Christina il vaneaza, ii tulbura realitatea , in timp ce visele ii devin din ce in ce mai clare. Acestea sunt traite in stare de luciditate, in timp ce realitatea devine onirica. Atmosfera de teroare devine progresiva iar in cele din urma Egor cedeaza in fata erotismului Christinei. Care este deznodamantul cedarii carnale, va las sa aflati...

Simina, fetita de noua ani, are in comportament o perversitate de-a dreptu profana pentru varsta ei. Ea mentine legatura cu Christina – care-i este matusa, iar lui Egor ii transmite mesajele strigoiului atat prin gesturi subtile – priviri obraznice, cat si prin cuvinte rostite. Simina este precum un inger de a carui inocenta s-a profitat, iar  in cele din urma a ajuns sa fie diavolizat. Sora ei mai mare, indragostita de artist, si artistul de ea, se imbolnaveste de o boala misterioasa...nu e greu sa va dati seama de unde vine boala in contextul in care Christina ii dorea barbatul.

Aparitiile spectrale ce lasa in urma un puternic miros de violete, confuzie, spaima, erotism sepulcral , sunt fascinante !

Eu acum am terminat de citit, sunt foarte entuziasta! Nu sunt critic literar, asa ca de nu va place prezentarea, nu ma supar,e de inteles! Va rog doar sa nu va luati dupa ea, cartea este absolut geniala si merita sa fie citita!