Profesiile liberale în România, reprezintă a treia etapă în creaţie, gândire şi realizare, în afară de romanistică, după Organizarea avocaturii şi activităţii notariale şi respectiv Asistenţa juridică în managementul societăţilor comerciale, într-o perioadă de 7 ani, de profunde transformări economice, sociale şi politice, respectiv, după aderarea României la Uniunea Europeană.
Analiza profesiilor liberale la răspântii europene nu este decât oglinda în care ne ajustăm ţinuta pentru atâtea evenimente viitoare.
Ajustarea este obligatorie, deoarece obişnuinţa individuală este coruptă de situaţia mulţimii. Cu îngăduinţă am strecurat nemulţumirile faţă de încetineala reformelor legislative, faţă de mântuiala în procesul elaborării proiectelor legislative şi nu în ultimul rând, de duhul plângăreţ şi nu întotdeauna justificat, de a fi în rând cu lumea. În rând cu lumea europeană, nu înseamnă totală supunere, ci înţeleaptă colaborare, de vreme ce suntem parteneri egali atât în privinţa obligaţiilor cât şi a drepturilor. Am lăsat la urmă drepturile, deoarece raportul de supuşenie (pe care nu-l recunoaştem) nu ne îngăduie o armonizare a vocii, iar urechile unora nu sunt dispuse a ne asculta simfoniile răsuflate sau atât de învechite.
Parafrazându-l pe Maurus Terentianus cu maxima, „Habent sua fata libelli”, deci şi „Cărţile îşi au soarta lor”, rămân mereu cu speranţa că „cititorii lor”, vor răscoli printre rânduri, înţelesurile şi sensurile devenirii noastre. În caz contrar, teama de „necitire” nu poate fi decât un semn de desconsiderare al semenilor, de vreme ce numai, „părerea ta contează” iar opinia altuia mereu potrivnică nu seamănă decât furtună.
Aşadar, seminţele au fost aruncate din palma
Fie ca lumina lumii să inunde sufletele noastre, în semn de novissima verba , al cuvintelor de pe urmă, pentru a înflori peste timp în generaţiile viitoare şi peste eternitatea pământului…
Teodor Mara - Statutul Profesiilor Liberale / Arad 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu