In 1968 Irena si Josef au plecat din Cehia imediat dupa invazia armatei rosii. Romanul urmareste reintoarcerea in tara natala a celor doi, dupa caderea comunismului.
Se intalnesc intamplator intr-un avion, ea il recunoaste pe el chiar daca au trecut douazeci de ani de cand nu se mai vazusera. Irena il abordeaza iar Josef din politete ascunde cu tact faptul ca femeia ii era complet straina.
In tinerete acesta o dorea ,insa pentru a scapa de traiul tensionat alaturi de propria-i mama , fata il refuza atunci alegand sa se casatoreasca cu Martin, culmea...un prieten de familie ales tot de mama Irenei.Mai tarziu acesta deceda, Irena il intalneste pe Gustaf , un barbat alaturi de care isi face un rost.Totusi exista o nemultumire, atractia erotica dintre cei doi lipsea cu desavarsire. Aveau o viata frumoasa la Paris, dar intoarcerea in Cehia avea sa vina cu aventuri nebanuite pentru amandoi.
Nici Irena si nici Josef nu se mai regaseau in tara natala, totul se schimbase, oamenii...obiceiurile, erau niste straini.Si daca la inceputul cartii se vorbeste despre o MARE INTOARCERE, in continuare cei doi emigranti aveau sa afle ca asa ceva nu putea sa existe.
Fiind coplesita de monotonie , de un sentiment ciudat, neplacut, Irena vede in intalinrea cu Josef sansa de a readuce la viata povestea lor de iubire din tinerete , precum si sansa de a face o alegere de una singura, de a alege sa fie cu el. Era coplesita de un sentiment de dependenta, de inferioritate.Toate alegerile din viata ei fusesera facute de catre altcineva, mare parte din ele de carte mama care o trata cu indiferenta, cu o raceala inexplicabila, de condamnat.
Simtindu-se neglijata alege sa iasa cu Josef , singurul care parea sa ii inteleaga nostalgia, sentimentul amar provocat de instrainarea de tara. Intr-o camera de hotel, fiind sub influenta bauturilor alcoolice, Irena ii vorbeste obscen, il excita si fac dragoste.(postludiul e cu adevarat tragicomic)
In tot acest timp, Gustaf ...ramas acasa alaturi de soacra lui (mama Irenei) intra in jocul pervers initiat de femeia batrana, il atrage intr-un dans lasciv in fata oglinzii si in final se culca cu el.
Povestea e mult mai complexa decat acest scurt rezumat, complexa din punctul de vedere al trairilor.Ea prezinta drama a doi emigranti, dorul de tara pierduta, dezamagirea reintoarcerii.Nu as spune ca e geniala, dar merita citita mai ales ca nu e foarte lunga.Emana o atmosfera ciudata de culoare gri prafos.Ne arata ca privitul in urma nu este intotdeauna sanatos, devine chiar daunator daca este practicat in exces.Exista si fragmente care atrag atentia asupra unor sensibilitati prin care oamenii pot trece si asupra consecintelor cedarii in fata acestor trairi fragile.
Parca lipseste ceva din carte, sau poate ca pur si simplu nu e “genul meu de carte”,ii lipseste ceva din structura profunzimii, nu stiu ce.Sau poate ca e un fel de profunzime pe care nu sunt eu capabila sa il inteleg...mai degraba asa.
Am subliniat cateva randuri care mi-au atras atentia :
“Nostalgia apare ca suferinta provocata de ignoranta”
“Toate previziunile se insala, ele spun adevarul despre cei care le fac, nu insa despre viitorul ci despre prezentul lor”
“Cu ea le fermeca pe femei, care intelegeau prea tarziu ca aceasta bunatate era nu atat o arma de seductie cat una de aparare.Ca sa le poata pastra si totodata sa le evite tragea in ele cu obuze de bunatate.Iar el, ascuns dupa norii exploziei, batea in retragere.”
“Nostalgia nu sporeste activitatea memoriei, nu trezeste amintiri, ea isi este suficienta siesi, propriei sale emotii, fiind preocupata doar de suferinta sa”
“Dragostea este triumful timpului prezent”
“Intr-o zi vazandu-si noul iubit venind spre ea intr-o haina albastra, isi aminteste ca si cel dinainte ii placea albastru.In alta zi privind-o in ochi , el foloseste o metafora insolita pentru a-i spune cat sunt de frumosi; fata e fascinata vorbind despre ochii ei, primul iubit i-a spus aceeasi fraza insolita , cuvant cu cuvant.Coincidentele acestea o vrajesc.Cand nostalgia iubirii trecute coincide cu surprizele celei noi , se simte mai patrunsa ca oricand de frumusete.Imixtiunea fostului iubit in povestea traita acum nu este pentru ea o infidelitate secreta, din contra, o face sa-l iubeasca si mai mult pe cel care paseste langa ea.
Cu anii, va vedea in aceste asemanari o deplorabila uniformitate a indivizilor(care pentru un sarut, se opresc toti in aceleasi locuri, au aceleasi gusturi vestimentare, flateaza o femeie cu aceeasi metafora) si o monotonie plicticoasa a evenimentelor (care sunt vesnica repetare a unuia si acelasi); dar, ca adolescenta, saluta aceste coincidente ca pe niste miracole, dornica sa le descifreze intelesul.Faptul ca iubitul de azi seamana in chip straniu cu cel dinainte il face si mai extraordinar, si mai original, si fata e convinsa ca ii este, in chip misterios, predestinat.”
“Prin definitie, pasiunea este exces”
“Muzica devenita zgomot nu are forma; apa murdra a muzicii in care muzica moare”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu