Inca din antichitate au fost unanim acceptate patru reguli de cercetare fiziognomica ;
- armonia aparenta – aerul trist denota comportamentul de aceeasi natura, la fel si in cazul veseliei, care exprima un temperament vesel
- analogia dintre om si regnul animal – fizionomia aducand a vulpe, tradeaza siretenia
- deosebirea dintre sexe- efeminatii din punct de vedere fizic, nu au calitati virile din punct de vedere psihic ; mutatis mutandis, aceeasi situatie o intalnim si la femei
- influenta climatului – se manifesta prin tipurile etnice distincte de la o tara la alta
Aristotel a adaugat regula silogistica, pe baza careia se alcatuia un rationament logic pornind de la toate cele patru premise enuntate mai sus ca principii.
Della – Porta a publicat in 1586 lucrarea De Humane physionomia, care a constituit si primul tratat sintetic in materie.El defineste fiziognomonia drept o metoda care ne permite sa cunoastem care sunt moravurile si firea oamenilor prin semnele care sunt fixe si permanente in corp si prin accidentele care schimba aceste semne.
Fiziognomonia umana reprezinta un veritabil mozaic de pareri , cuprinzand tot ceea ce au descris predecesorii sai in materie , chiar si arabi. De altfel, napolitanul nu isi exprima punctul de vedere pana cand nu prezinta tot ceea ce s-a scris in chestiune pana la el. Structurata in patru carti, opera in discutie trateaza la inceput generalitati menite sa lamureasca asupra a ceea ce trebuie sau nu retinut la un examen fiziognomonic. Esentiale sunt particularitatile « adecvate afectiunilor pe care le arata si cu care au corespondenta ». In partea a doua sunt analizate o sumedenie de parti anatomice –cap, par , urechi etc – mai putin ochii, care formeaza obiectul celei de-a treia parti.In ultima parte sunt descrise diferite tipuri umane – figura dreptului, nedreptului,credinciosului, necredinciosului etc. Tot el previne asupra pericolului etichetarii dupa un singur semn.
Aceasta stiinta apreciaza interiorul dupa exterior – Caspar Lavater – foarte apreciat de catre contemporani si de catre cei care veneau la consultatii , a indicat savantilor cum sa observe omul (statura, proportiile, apoi fiecare punct al chipului).
Meritorie este deosebirea facuta intre patofiziognomonie (stiinta care trateaza despre semnele pasiunilor) fiziognomonia comparata, studiul fizionomiilor in repaus si a celor organice sau fizionomiile alterate de inclinari perverse ori de deprinderi reale.
Din tot edificul contruit cu multa migala si bazat pe nanumarate cazuistici, ramane astazi sa constatam ca exista un sambure de adevar in aceste sustineri. Suflet si tup, realitate spirituala si prezenta fizica, sunt impregnate una in cealalta astfel incat modificarile de o parte sau de alta, se rasfrang automat in complementare in cealalta parte.Desigur, nu se pot absolutiza concluziile, ar fi absurd, dar ramane ca o realitate ca fata, ochii – oglindesc nu de putine ori conditia umana.
..............................................................................................................................
Teza stigmatelor – Cesare Lombroso
Lombroso a stabilit un numar de patru stigmate care il infiereaza pe individul criminal ;
Stigmate anatomice – acestea vizeaza aspectul exterior al indivizilor criminali , facand o descriere, un fel de portret robot al acestora.Astfel, exista o asimetrie a fetei , a craniului , fruntea ingusta si tesita, prognatism facial, urechi mari, ochi mici si ingusti, barba rara, dinti neregulati, brate lungi etc.
Stigmate constitutionale – constau in efeminare sau masculinizare , adica imprumutarea anumitor caractere proprii sexului opus. Uzura prematura a organelor care produce o sclerozare precoce sau o insuficienta maturizare il apropie pe criminal de comportamentul unui copil.
Stigmate fiziologice – In primul rand tatuajul pe care Lombroso il considera ca un semn al lipsei de sensibilitate fizica si morala. Gaseste o serie de motive care il imping pe criminal sa se tatueze , defectiuni ale vederii, cum ar fi daltonismul , strabismul , insensibilitatea la durere fizica , ambidextria , adica o buna indemanare a ambelor maini.diverse tulburari ale reflexelor si longevitatea care apare ca un semn al nepasarii, al lipsei de reactie , a insexistentei sensibilitatii.
Stigmate psihologice – acestea se leaga de inteligenta criminalului , de activitatea creierului sau.Se manifesta prin deficiente de ordin psihic in principal privind sentimentele, criminalul nefiind animat de iubire , mila, remuscare , regret , ci dimpotriva de violenta , agresivitate care duce la razbunare.In plus, o serie de trasaturi ca lenea, minciuna, neadaptarea , obscenitatea , jargonul propriu etc, ii caracterizeaza.
Teoria anomaliei cromozomiale
In deceniul al saptelea al secolului nostru s-au desfasurat ample studii in inchisori din SUA , Anglia si Australia , pe barbati detinuti in vederea evidentierii unei anomalii cromozomiale , considerata drept cauza a comportamentului antisocial si criminal. Dupa cum este cunoscut , celula organismului uman ( cariotipul uman normal) are 46 de cromozomi ce formeaza 23 de perechi distincte , dupa cum urmeaza ;
22 de perechi de cromozomi « regulati » sau autozomi si o pereche de cromozomi sexuali pentru barbat un cromozom este X si celalat Y, iar pentru femei ambii cromozomi sunt X. In urma ferilizarii ovulului , zigotul primeste un cromozom X de la mama , iar de la tata unul X sau Y. S-ar putea intampla insa ca in procesul diviziunii sa apara o anormalitate cromozomiala – un accident genetic – care poate determina fie un minus , fie un plus de cromozomi. « Corelatii semnificative ar aparea , potrivit unor opinii intre surplusul de cromozomi si criminalitate ».
Fenomenul criminalitatii s-ar datora prin urmare prezentei unui cromozom Y supranumerar constatat la unii criminali pentru prima data in Anglia in anul 1961 si care pare sa produca un om cu inaltimea peste medie, cu un QI submedie si cu un posibil comportament agresiv si antisocial. Dupa L.Yadlon , rata prezentei aceste structuri printre criminali este mult mai mare decat in cazul populatiei generale ( de 60 de ori). J. F. Sheley a sustinut ( 1985) ca rata acestor cazuri este mult mai mare in cadrul institutiilor pentru retardati mintal.
Cercetarile intreprinse intre anii 1960 – 1970 de catre Patricia Jacobs , au avut un ecou deosebit. Examinarea genetica a 197 de detinuti dintr-o inchisoare din Marea Britanie , au evidentiat faptul ca 7 dintre acestia aveau un cromozom Y supranumerar si cariotipul 46 ( 46 , XYY) . Concluzia este usor de tras ; aceasta anomlie predestineaza genetic omul la crima . Cromozomul Y a fost dealtminteri numit si cromozomul crimei in urma speculatiilor presei facute asupra cazului unui anume Richard Speak ( care a omorat in 1966, la Chicago, 8 asistente medicale ) , banuit ca ar apartine acestui cariotip ceea ce ulterior nu s-a confirmat.
Si alti cercetatori au incercat sa stabileasca o legatura intre manifestarile antisociale si aceasta anomalie. Reactiile nu au intarzaiat sa apara.Poate cel mai vast studiu care a combatut si infirmat ipoteza Patriciei Jacobs a fost cel elaborat de catre americanii Herman Witkin si Sarnoff Mednik. Au fost luate in considerare toate persoanele de sex masculin nascute in Copenhaga intre 1944 si 1947, cercetarea finala oprindu-se asupra a putini peste 4000 de subiecti.
Rezultatele ;
Numai 12 au fost depistati cu formula 46,XYY , dintre care doar 5 avand probleme minore cu justitia, cel mai grav caz – si singurul de violenta fiind al unui adolescent condamnat la 9 luni de inchisoare pentru loviri. Tot Witkin a reprosat predecesoarei sale ca esantioanele nu au fost constituite intamplator , adesea numarul subiectilor cercetati era foarte mic si au lipsit de cele mai multe ori grupele de control corespunzatoare. In legatura cu anomalia 47, XXY cunoscuta sub denumirea de sindromul Klinefelter , unele cercetari au evidentiat ca persoanele in cauza prezinta un risc crescut pentru tulburarile mentale si in sfera sexualitatii( homosexualitate , transsexualitate , pedofilie).Ceea ce consideram ca trebuie subliniat este adaugarea ca anomalia genetica 47, XXY este asociata in producerea fenomenului criminal intotdeauna cu factorii mediului in care traieste individul ( mediul familial si social).
Prin urmare teoria nu s-a confirmat, intrucat aneuploidia in cauza este prezenta atat la oameni sanatosi, cat si la criminali. Totusi, problema influentei dublilor cromozomi YY asupra criminalitatii indivizilor ramane neclara, deoarece majoritatea oamenilor cu un asemenea cariotip au un comportament normal , dar unii dintre ei sunt afectati de tulburari psihice diferite, nu neaparat criminale.
Fragmente din Criminologie, Antropologie – Horea Oprean , Paul Popovici, Cristian Lazar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu