Palatul chelfanelii - Pascal Bruckner

In marea-i bunatate si, indeosebi, cu marea-i clarviziune,Presedintele unui stat situat intre
Elvetia, Franta,Germania,Asia si Africa ia o hotarare cu uriase urmari pentru viata concetatenilor sai;
interzice parintilor - si celor cu ei de o seama; tutori, educatori, profesori - sa-si mai bata copii.

Sugestia pe care o contine romanul este ca Timpurile Moderne s-au angajat pe o cale fara intoarcere,ca rationalizarea lumii a produs ravagii definitive; o progresiva si ireversibila derealizare a vietii.
Atitudinea lui Pascal Bruckner e tipica pentru vremurile noastre, pe care multi le numesc post-moderne.
Cum tipic postmodern ii este si umorul; daca pana nu demult se putea spune ca omenirea se desparte prin ras de trecut, caci rasul pedepseste moravurile - ceva ce presupune credinta in existenta unei alternative la lumea de care razi - rasul care se face aici auzit nu e nici de despartire, nici punitiv.E rasul celui care nu mai crede in nimic,nici macar in faptul ca nu crede.

Radu Toma