Moonspell este una dintre nu prea multele trupe care pana in momentul de fata m-au impresionat cu aaabbsolut toate albumele. Indraznesc sa spun ca sunt inconfundabili, iar Fernando Ribeiro contribuie serios la acest capitol prin vocea sa, o voce pe care nici nu stiu cu ce sa o compar... in cazul in care Fernando s-ar retrage (doamne fereste), Moonspell n-ar mai fi Moonspell, el reprezinta specificul formatiei, individualul ei.Sigur, avand in vedere ca sunt un fan de sex feminin , imi vine greu sa nu remarc senzualitatea pe care o transmite. Versurile pe care daca ar fi sa le adun intr-o carticica, as numi-o "beautiful darkness" , ii vin ca o manusa peste glas.
In ultimul album se simte ceva mai multa duritate spre deosebire de ceea ce cantau ei pana acum, dar foaaarte putin, si nu e o critica, este doar o remarca. Restul e doar....Moonspell: gotic intens, doom, forta, erotism, pervers, de poveste...Un album care-ti suceste mintile si...instinctele.Un album ce transforma pacatul intr-o opera de arta si care te face sa savurezi misterul asa cum este el, pur si simplu, fara sa-ti doresti sa-i mai patrunzi tainele, te contopesti cu necunoscutul si descoperi doar ca iti place!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu