Pianului

19 ianuarie/2010/de Ana Cristina

Din albe esti facut si negre

Din tacute nonculori...

Ne spui despre tenebre,

Despre paradis si flori.

Vorbesti despre lacrimi, zambete, fiori...

Adormi in tine patimi,

Unde-i noapte, semeni zori.

De-atatea maini tu esti atins

Ce scriu sentimente-n tine...

Si focuri cate-ai stins,

Arzandu-ti propriul sine.

Esti zacamant de pasiuni,

Latente-adese ori...

De emotii efemere

Si de sori nemuritori.

Si chiar facut din nonculoare,

Cand in suflete-avem nori,

Tu cantand, in noi rasare

O lume de vii culori.

Si sorbind din noi in tine

Acei nori de tulburare,

Incet apui, incet devii...

Monument de neuitare.

Mai apoi te stingi de tot

Impietrindu-te-n plointe,

Devenind o de poveste

dulce-aducere aminte.