Frunze si flori de toamna ! (Pecica)

Toamna in imagini, frunze si flori.Pozele au fost realizate in orasul Pecica, judetul Arad.Sper sa va placa, nu sunt editate, cateva mi-au iesit destul de bine, pot fi folosite si ca wallpapers.Frunze multicolore, flori de toamna si salcii :D
Stiu ca imaginile seamana intre ele, dar  mi se pare ca toate sunt frumoase.Daca observati pe cineva prin aer intre doi copaci, that is me.Iar catelul imi apartine, mi-a tinut companie. ^_^

   

Cum sa iti faci machiajul de Halloween ! Super poze+Super video

Cateva idei referitoare la machiajul de Halloween, ca tot vine ! Sunt "destul de profesionale" cele prezentate aici , dar cu putina rabdare si olecuta talent poate va iese ceva frumos. In josul paginii, la sfarsitul galeriei foto, aveti doua tutoriale video.Merita sa le vedeti, e plin youtube-ul de ele.Eu le-am ales pe cele in care sunt infatisate in carne, oase si machiaj :  Sally (din The Nightmare Before Christmas) si Emily (din Corpse Bride). Sunt filmele mele preferate si dupa parerea mea, cele mai reprezentative pentru Halloween! Admirati pozele asadar si nu uitati de video de la sfarsit! Va invata cum sa deveniti si voi personaje de super poveste in cateva minute  ! ^_^

VIDEO SALLY ! PLAY HERE !

                                 

                                                        

                                                   VIDEO EMILY! PLAY  HERE !

Machiaj extrem pentru acnee! (video)+ cateva solutii simple si eficiente in lupta contra acestei afectiuni

Pentru multe dintre noi, apariţia unui coş pe faţă se transformă într-o mică tragedie. Scoatem toate armele din dotare pentru a-l ascunde - batoane şi soluţii tratament menite să-l facă să dispară instant şi până la corector, fond de ten şi pudră.

Dar această luptă împotriva coşurilor s-a transformat pentru o tânără din Canada într-un adevărat calvar. Elaine Mokk, în vârstă de 18 ani, suferă de o formă gravă de acnee, numită acnee chistică. Întreaga faţă îi este acoperită de coşuri, leziuni şi cicatrici.

Pentru a avea în continuare o viaţă normală şi pentru a evita privirile insistente ale celor care o întâlnesc, Elaine, care are origini chineze, a elaborat un machiaj cu o putere mare de acoperire, menit să-i ascundă acneea.

Adolescenta şi-a făcut curaj şi s-a filmat fără machiaj, deşi i-a fost foarte greu, după cum a declarat, pentru a le arăta celor care suferă de aceeaşi formă gravă de acnee chistică cum să mascheze leziunile tenului. Tutorialul său de machiaj postat pe YouTube a strâns peste şase milioane de vizualizări.

"Vreau să împărtăşesc povestea mea cu toţi ceilalţi pentru că ştiu că acneea îi afectează pe mulţi dintre noi şi nu sunt singură. Când vorbesc cu cineva, observ cum îşi plimbă privirea pe faţa mea şi asta mă întristează atât de tare încât uneori îmi vine să plâng.

Mă face să-mi pierd încrederea în mine. Mi-ar plăcea să nu mă machiez. Dar nu pot", a declarat Elaine.  (sub video gasiti cateva solutii care mie mi-au fost de folos in tratarea cosurilor )

M-am ingrozit cand am vazut acest video.Nu stiu daca e pe bune sau nu, in sensul ca eu nu am mai vazut niciodata o fata cu o asemenea forma de acnee. 

Oricum, am avut si eu probleme cu tenul in adolescenta.Am incercat o gramada de tratamente scumpe, foarte scumpe si extraordinar de scumpe , bineinteles la recomandarea medicului.Nu are rost sa le mentionez denumirea pentru ca nu m-au ajutat, sau daca m-au ajutat,a fost doar un efect temporar. M-am informat foarte mult in legatura cu acest subiect iar in cele din urma, am juns sa ma tratez singura, folosind ingrediente dintre cele mai ieftine pe care le-am cumparat de la supermarketul din colt. Cu toate acestea , daca aveti o astfel de problema, e bine sa mergeti la medic, eventual sa faceti si niste analize.Eu asa am facut.Desi aceste demersuri  nu mi-au fost de mare folos  in tratarea problemei , macar , vorba aia, am liniste in suflet ca stiu care e cauza.In plus, m-a ajutat sa ma orientez in tratamentul pe care l-am ales.Yep, l-am ales de una singura.Nu e mare branza.Voi prezenta acum metoda pe care am ales-o eu pentru "marea vindecare" . Va spun un lucru, desi la prima vedere ar putea sa para ca dureaza mult prea mult timp, merita ! Nu veti gasi in veci un tratament cu efecte imediate si sanatoase.Nu exista.Bineinteles, ma refer la cei care au probleme mai serioase.Nu va speriati daca vedeti ca am scris mult, merita ! :D

Reteta mea arata asa :

In fiecare zi beau cel putin o limomada, adaug uneori la ea un gref stors.Nu adaug zahar.Adaug miere , miere cumparata de la vecinu`, NU de la magazin. (asta in sezonul cald)

In sezonul rece beau zilnic cel putin o cana de ceai pe zi.Ceai din orice, important e sa fie natural, adaug in ceai o cantitate serioasa de ghimbir.Curat radacina de ghimbir , o tai pe lung si o las in ceai vreo 15 minute (cat ceaiul e inca fierbinte) .Apoi adaug miere. Fara zahar.Eventual storc si o jumatate de lamaie in ceai.Iese o bunatate.

Nu tin diete speciale, mananc orice am pofta, dar nu beau sucuri de niciun fel.Doar naturale, cand spun naturale ma refer la sucurile pe care le fac eu in casa cu storcatorul.Si incerc sa nu mananc dulciuri(desi recunosc, uneori mai pacatuiesc)

Beau multa apa plata.Niciodata minerala.Beau si cafea dimineata, cu miere.Again :D

Pentru spalarea fetei folosesc geluri pentru igiena intima.Le iau de la farmacie , niciodata din magazine.Curata foarte bine fata, nu au parfum, sau daca au, au foarte putin.Nu irita. Pana acum am folosit geluri intime de la Carefree, Online, Lactacyd si geluri de la Forever Living Aloe Vera , acestea din urma sunt ceva mai scumpe, dar daca-ti permiti, merita.Daca nu, si cele din farmacie sunt foarte bune.

Crema de fata mi-o prepar singura. Folosesc miere, nu exista cantitati fixe ce trebuiesc folosite la prepararea cremei.Bag vreo trei-patru lingurite de miere intr-o cutiuta de plastic (sau sticla daca aveti) , aveti grija ca mierea sa nu fie zaharisita, daca e zaharisita, o puneti inainte de preparare la cald sa isi revina la forma initiala.Asa, dupa ce pun mierea, adaug o lingurita de scortisoara macinata, un pliculet de cafea solubila (Ness), o lingurita si jumatate de piper negru macinat.Acestea se pot cumpara de la orice supermarket de la raionul de condimente.Le amestec si gata crema.O aplic de obicei seara si o las pe mutra vreo 20 de minute.Nu este nicio problema daca e tinuta pe fata mai mult.Ustura, dar e normal.Apoi se clateste fata cu apa calduta. Crema astfel facuta din vreo 3-4 lingurite de miere dureaza cel putin o saptamana, asa ca nu trebuie sa va bateti capul zilnic sa o preparati.Sau faceti mai multa si tine mai mult.
(sper sa nu va speriati de poza, am incercat sa fiu amuzanta, sper ca nu mi-a iesit {foarte} horror)

Uneori imi dau cu ulei esential de menta seara, cu doi stropi.Uleiul se gaseste la farmacia naturista.Costa cel mult 10 lei.Atentie, sa nu va dati cu ulei de menta dupa ce v-ati dat cu crema din miere si piper, ca va ustura fata de nu mai stiti cum va cheama.Eu imi dau cu ulei de menta in serile in care nu am chef sa imi dau cu crema.Dar imi permit.In sensul ca folosesc de multa vreme aceasta metoda (mai bine de un an) si problemele cu tenul s-au redus foarte mult. Daca folositi uleiul de menta aveti grija, recomand sa puneti doar cate un strop pe zonele afectate de acnee, dar nu pe zone deschise, nu folositi ulei daca aveti leziuni si nu il folositi aproape de ochi, nu de alta dar este foarte puternic si va va ustura foarte tare.Atat de tare incat veti lacrima.In rest nu patiti nimic.Nu folosesc alte creme pentru fata, folosesc doar ce am enumerat aici.Atat.

Intern, iau capsule cu ulei de primula. Atentie, aceste capsule nu sunt recomadate oricui.Eu le iau pentru ca problema mea este de natura hormonala, transmisa genetic(asta am aflat din analize, de asta e bine sa va faceti si control medical). Le iau periodic , cate 3 luni.Sunt capsule moi in diferite concentratii.Eu folosesc concentratii mai mari astfel incat o capsula pe zi sa fie suficienta, o iau cand ma trezesc.Apoi ma opresc vreo luna doua si le reiau.NU sunt recomandate fetelor care au ciclul menstrual abundent ! In schimb le recomand celor care sufera de amenoree(lipsa ciclului menstrual pentru o perioada mai mare de 3 luni).

La mine efectul a aparut dupa vreo trei luni de rutina mai sus mentionata.A meritat.Ah, nu ma machez.Am un fond de ten Vichy si o pudra Alverde.Ma machiam inainte dar nu e sanatos pentru ten chiar daca produsele cosmetice sunt necomedogene.Adica nu dauneaza pielii. Pe masura insa ce am inceput sa ma curat, am incetat sa le mai folosesc.Hehe, aproape ca imi expira in dulap.Le mai folosesc uneori cand ies undeva.Dar asa de kiki, nu ca ar fi necesar.

Imi pare rau ca nu am o poza cu before si after.Sa vedeti cum aratam inainte de aceste obiceiuri si dupa.In niciun caz nu mi-am transformat mutra intr-una de fotomodel.Dar e normala.Si normal inseamna foarte mult pentru oricine sufera la un moment dat de acnee :D

In mare, acest articol este dedicat fetelor, ca nah, baietii de exemplu nu au probleme hormonale ce tin de ciclu :))  Dar le recomand si lor cu drag limonada zilnica indulcita cu miere sau ceaiul cu ghimbir crud , pot si ei sa isi prepare crema cu miere si mirodenii si sa foloseasca geluri delicate pentru ingrijirea fetei.  :D

Asa, daca v-am facut capul calendar, haideti ca fac si un rezumat:
Limonada cu gref, miere sau ceai cu ghimbir zilnic
Ulei esential de menta aplicat seara pe fata (ocazional)
Crema facuta din : miere, scortisoara,cafea pudra,piper negru macinat.
Gel intim pentru igiena fetei
Capsule cu ulei de primula (daca e cazul)
Si rabdare! Ca cele bune nu apar peste noapte !

Sa va fie de folos ^_^ 

Aspectul fizic conteaza ! Argumente.

Ideea că putem citi caracterul unui om privindu-i trăsăturile feţei datează de milenii. Ajunsă la apogeul popularităţii sale în secolul al XIX-lea, sub numele de fiziognomie, această concepţie a fost ulterior discreditată, fiind trecută în rândul pseudoştiinţelor. Dar iată că, în secolul nostru, corelaţia dintre trăsăturile chipului şi firea unei persoane a devenit obiectul unor studii realizate, de data aceasta, după criteriile riguroase ale metodei ştiinţifice moderne. În lumina rezultatelor acestor cercetări, este oare adevărat că faţa unui om îi exprimă caracterul? Iată concluziile unor studii recente, care au explorat chestiunea.

Scrierile lui Balzac şi ale altor scriitori din secolele XVIII-XIX conţin adesea referiri la relaţia dintre trăsături şi fire; în mod evident, aceste observaţii erau tributare popularităţii fiziognomiei, mai târziu căzută în dizgraţie şi socotită o teorie cu totul neştiinţifică.

· Cel mai cunoscut apărător al acestei teorii a fost Cesare Lombroso (1835-1909), medic şi criminalist italian care, în tot cursul carierei sale, a susţinut că înclinarea spre fărădelegi este înnăscută şi că infractorii pot fi deosebiţi de non-infractori prin mai multe trăsături fizice atavice, ce trădează apartenenţa infractorului la un tip primitiv, chiar subuman, caracterizat prin trăsături ce amintesc de maimuţe sau de oamenii primitivi (aşa cum şi-i imagina lumea pe atunci, ca pe nişte brute sălbatice, neevoluate). Realizând măsurători antropometrice ale multor răufăcători, vii sau morţi, Lombroso a ajuns la concluzia că un infractor înnăscut poate fi identificat cu uşurinţă, chiar fără a şti nimic altceva despre el, pe baza unor trăsături fizice evidente: frunte teşită, asimetrii ale feţei şi ale craniului, prognatism (proeminenţa maxilarelor), urechi de dimensiuni neobişnuite, braţe anormal de lungi şi alte semne fizice - alcătuind celebrul portrer al "criminalului lombrosian" - alături de unele caracteristici senzoriale, psihologice şi comportamentale. A trecut de atunci mai bine de un veac, iar aceste afirmaţii şi-au pierdut din credibilitate, criminaliştii moderni nemaifiind înclinaţi să evalueze aplecarea spre infracţiuni a unui om doar prin citirea trăsăturilor feţei.

De fapt, „firea” unui om este ceva atât de complex, încât e greu de crezut că poate fi dedusă, în detaliu, din aspectul chipului.

Şi totuşi, unele dintre trăsăturile faciale ale oamenilor exprimă într-adevăr ceva despre felul lor de a fi, - desigur, nu cu o precizie de 100%%, ci cu o mare probabilitate statistică.

De pildă, la bărbaţi, forma feţei şi anumite amănunte ale trăsăturilor transmit într-adevăr privitorilor un mesaj privind felul lor de a fi şi sunt efectiv corelate cu anumite trăsături de caracter, după cum arată mai multe studii recente întreprinse la diferite universităţi. Dar nu e nimic misterios în asta: corelaţiile au, de multe ori, o explicaţie raţională, legată de anumite gene şi anumiţi hormoni, după cum veţi vedea.

Lăţimea feţei (în raport cu înălţimea) este un parametru care, după cum sugerează rezultatele mai multor studii ştiinţifice, poate spune lucruri interesante despre firea unui bărbat.

· bărbaţii cu feţe late sunt mai înclinaţi să mintă şi să înşele şi inspiră mai puţină încredere (studiu realizat la University of Wisconsin-Milwaukee şi publicat în 2011 înProceedings of the Royal Society B); studiul a arătat, de asemenea, că bărbaţii cu feţe mai late se simţeau, în general, mai puternici, iar această senzaţie de putere, cred cercetătorii, le afecta comportamentul etic.

· bărbaţii cu feţe late erau mai înclinaţi să se comporte agresiv, să exprime prejudecăţi rasiale, făcând remarci rasiste (nu erau mai predispuşi decât alţii să aibă asemenea prejudecăţi, ci doar să le exprime, dacă le aveau); erau mai puţin preocupaţi de modul în care în care îi judecau cei din jur, mai puţin înclinaţi să se supună normelor societăţii în care trăiau şi, în general, aveau o atitudine dominantă mai pronunţată (studiu întreprins la University of Delaware, SUA, publicat în 2013 în Psychological Science)

· tot lăţimea mai mare a feţei a fost asociată şi cu succesul în afaceri: un studiu realizat la Sussex University (publicat în 2013 în British Journal of Psychology) arăta că bărbaţii cu asemenea proporţii ale feţei au o fire mai dominatoare, ceea ce poate explica reuşitele lor, fie pentru că oamenii tind să îi perceapă ca lideri, fie - mai probabil - pentru că însăşi firea lor hotărâtă, îndrăzneaţă, competitivă, îi conduce spre succes.

· iar cercetări întreprinse la University of London, asupra unor sportivi japonezi (rezultatele fiind publicate în Biology Letters, în 2013) indicau că aceia care aveau feţe mai late tindeau să aibă calităţi atletice mai bune şi succese mai mari în domeniul sportului.

Toate aceste rezultate sunt corelate între ele, într-o oarecare măsură, cred mulţi cercetători, şi pot fi explicate prin influenţa hormonilor: hormonul masculin numit testosteron influenţează atât forma feţei, cât şi psihologia şi comportamentul. Un nivel mare al testosteronului este cel care duce la dezvoltarea unor trăsături faciale percepute ca fiind “masculine” - mai “colţuroase”, cu arcade proeminente, maxilare puternic conturate - şi tot testosteronul conferă bărbaţilor forţă fizică şi agresivitate (ceea ce explică succesul în sporturi), competitivitate şi îndrăzneală (ceea ce poate explica succesul în afaceri) şi, în general, un comportament mai dur şi mai multă siguranţă de sine.



Un chip într-o fotografie

Interesant este faptul că, deşi mulţi dintre noi nu cred în posibilitatea de a descifra firea unui om doar privindu-i chipul într-o fotografie, de fapt judecăm adesea caracterul în acest fel - inconştient, însă.

Un studiu efectuat în 2012 la University of Western Australia, publicat în Biology Letters, arăta că femeile îşi pot forma rapid păreri referitoare la comportamentul unui bărbat, cu destul de multă precizie, îndată ce văd o fotografie a chipului acelui bărbat. Astfel, bărbaţii cu trăsături “tipic masculine” - maxilare late, unghiulare, bărbie pătrată, arcadele sprânceneleor proeminente - erau percepuţi ca fiind mai înclinaţi spre infidelitate. Din nou, poate fi vorba despre testosteron, aflat în concentraţii ridicate, care le conferă acestor bărbaţi un impuls sexual mai puternic, iar acest lucru îi poate face să pară (ori chiar să fie) mai predispuşi la infidelitate.

Nu toţi oamenii de ştiinţă acceptă aceste explicaţii, considerând, din perspectiva evoluţiei, că asemenea trăsături negative ale personalităţii - agresivitate, infidelitate - ar fi trebuit să îi împiedice pe bărbaţii cu feţe ce indicau astfel de “năravuri” să îşi găsească partenere şi să menţină relaţii care să asigure transmiterea genelor lor la cât mai mulţi urmaşi; cu alte cuvinte, un astfel de chip ar fi fost dezavantajos pentru succesul reproductiv şi ar fi fost eliminat sub presiunea selecţiei naturale.

Dar alţi cercetători cred că faţa lată şi cu trăsături aspre nu este neapărat un dezavantaj, căci ea putea semnifica - pentru femei - şi existenţa, la acel bărbat, a unor calităţi importante în lupta pentru supravieţuire: forţă fizică, îndrăzneală, asociate cu şanse mari de succes social şi material şi, prin urmare, posibilităţi mai mari de a întreţine o familie. Erau lucruri care, în vechile societăţi de vânători-culegători, dar şi în cele agrare care le-au urmat, erau de mare însemnătate şi nici azi nu sunt lipsite de importanţă. Iar firea unui om este modulată de mulţi factori, nu numai de nivelul de hormoni, aşa că ar însemna să simplificăm excesiv lucrurile şi să dăm dovadă de superficialitate dacă am spune, privind o poză, “Cutare are faţa lată şi cu fălci proeminente, înseamnă că e violent şi fustangiu”, înainte de a cunoaşte realmente persoana respectivă.

Deşi studiul efectuat în 2012 la University of Western Australia sugera că bărbaţii, spre deosebire de femei, nu descifrează prea bine semnele chipului şi nu pot judeca înclinaţia spre fidelitate a unei femei doar privindu-i faţa într-o fotografie, alte cercetări au dat rezultate diferite, aratând că au şi bărbaţii judecăţile (şi prejudecăţile) lor în privinţa femeilor şi că îşi pot forma o opinie - care are are potenţialul de a le influenţa ulterior comportamentul - pe baza trăsăturilor faciale ale femeilor, aşa cum apar ele în poză.

Un grup de cercetători din Marea Britanie şi Canada a arătat unui număr de câteva sute de bărbaţi fotografii (alcătuite pe computer prin îmbinarea mai multor părţi) ale unor femei şi le-au cerut să le evalueze gradul de atractivitate şi să spună pe care le-ar prefera pentru o relaţie de scurtă durată şi care li se păreau potrivite pentru o legătură pe termen lung. Fiecare fotografie avea două variante, una înfăţişând un chip foarte feminin, cu trăsături delicate, alta reprezentând aceeaşi faţă, dar modificată astfel încât trăsăturile erau puţin mai masculine.


Rezultatele (publicate în 2013 în British Journal of Psychology) au fost interesante: bărbaţii au declarat că sunt atraşi, pentru flirturi şi relaţii scurte, de femeile cu trăsături fine, foarte feminine, dar, pentru relaţii îndelungate, preferă femeile mai puţin atrăgătoare - aşa au afirmat cercetătorii! - şi cu trăsături mai puţin gingaşe. Felul în care s-au exprimat autorii studiului când a fost vorba să comenteze aceste rezultate nu este prea flatant, dar asta este explicaţia dată de ei: bărbaţii ar prefera, pentru relaţii pe termen lung, femeile mai puţin atrăgătoare şi feminine pentru că e mai puţin probabil ca acestea să fie infidele. Cele foarte feminine au fost percepute ca fiind mai înclinate spre infidelitate, ceea ce i-ar putea pune pe bărbaţi în situaţia de a creşte copii care nu sunt ai lor.

Alte studii au arătat că şi femeile au interpretări şi preferinţe asemănătoare: preferă, pentru relaţii scurte, bărbaţi cu aspect mai masculin, dar, când vine vorba despre o relaţie cu angajament pe termen lung, obligaţii şi copii, aceleaşi femei preferă bărbaţi mai puţin "macho", cu niveluri mai scăzute de testosteron, poate - cred oamenii de ştiinţă - pentru că aceştia sunt consideraţi mai de încredere când e vorba despre creşterea copiilor.

Aceste cercetări sunt abia începutul; nu încape îndoială că studii viitoare vor scoate la iveală informaţii dintre cele mai interesante privind legătura dintre aspectul fizic şi personalitate. Multă vreme desconsiderată, această viziune - indiferent care ar fi numele ce i s-ar da - ar putea cunoaşte un nou avânt în lumea ştiinţei.

Sursa - descopera.ro

Animalul de companie ideal este extensia personalitatii celui care il doreste

Animalele de companie sunt o extensie a personalitatii stapanilor lor. Cei care se falesc pe strada cu caini de lupta agresivi- si ii incurajeaza sa fie asa - isi dau de gol conturul ostil al prismei prin care vad lucrurile (sau pe ceilalti).
Cei care iubesc cainii cu trasaturi atat fizice, dar si comportamentale "mai cuminti", au personalitatea in conformitate cu aceste caracteristici(in mare parte). Sherlock Holmes spunea la fel despre caini- stapanul unui caine agresiv, antrenat pentru lupta, nu poate sa fie un om cuminte. Sigur, adevarul poate fi undeva la mijloc. Dar daca e sa avem un moment de curiozitate, am putea lua o foaie si am putea scrie pe ea numele/rasa animalului preferat, iar apoi sa facem o descriere a felului in care am dori ca acesta sa arate si sa se comporte. Sa-i facem un portret IDEAl , iar apoi sa comparam acest portret cu imaginea personalitatii noastre.Cum vrei sa fie el, asa esti tu, ceea ce vrei sa iti ofere, sa obtii prin existenta lui alaturi de tine, acel lucru iti lipseste.
Daca vrei un animal caruia sa ii cultivi agresivitatea, esti agresiv, limitat din punct de vedere spiritual-indiferent daca manifesti acest lucru intr-un mod evident ori subtil.
Daca vrei un animal afectuos, esti iubire!
Partea buna este ca un animal, indiferent de educatia pe care o primeste, buna sau rea, va oferi stapanului iubire in schimb.
Sa ne lasam asadar si noi educati de animale! Si sa extindem ceea ce invatam de la ele cat mai mult cu putinta, fata de cat mai multi oameni!

Simtul Umorului ! :)

Dacă privim dincolo de empirismul multor definiţii, umorul este acel simţ care conferă luminozitate caracterului nostru şi aură spirituală oricărui chip inteligent, este liantul plăcerilor intelectuale şi sprijin spiritului critic.
Apreciat în mod distinct, fiind de mai multe tipuri – de situaţie/de limbaj/de caracter, apărând în inepuizabile forme de manifestare şi totdeauna presupunând un referent uman – umorul este un tonic psihic, un Kit vindicativ al firii, un prilej mereu relaxant şi reconfortant. Dacă ar fi să dăm crezare medicinii moderne, umorul detensionează sistemul nervos, susţine memoria, suplineşte terapii şi îmbunătăţeşte sistemul imunitar. Cei mai mulţi îl consideră un dar, sarea în bucate, care dă întotdeauna gust şi apetit vieţii. Este o dispută fără un final cert dacă, în sens ascendent, umorul se învaţă, se însuşeşte, se educă, sau, dacă are un (posibil) traseu descendent, se estompează, dispare etc. Răspunsurile, pro şi contra, interferează de fiecare dată cu subiectivismul observatorului care analizează. Totuşi, apreciem cu toţii umorul ca fiind o trăsătură privilegiată a personalităţii umane, care generează în continuare studii şi interes. Apare ca o şansă a supravieţuirii (mai) fericite în contextul travaliului existenţial care ne expune zilnic întristărilor, nemulţumirilor şi presimţirilor umbroase. Râsul e binefăcător, ne face să ne detaşăm de visările grave, de momentele de amoc şi, mai mult decât atât, ne scutură zilnic de mostrele de ridicol, de prostie, de absurd – toate aşezate ca nişte globuri deformate şi stridente în pomul vieţii. Râsul a preocupat filozofia, în descifrarea interdependenţei suflet-trup, precum şi antropologia (Rabelais considera omul un animal care râde). Umorul, ca şi simţul umorului, suportă influenţe dinspre istorie, educaţie, tradiţie, cultură socială etc, ambele se materializează succesiv, ca nişte oglinzi fidele ale realităţii capricios - schimbătoare.
Unii ar putea spune că Dumnezeu este singurul care a avut umor şi l-a demonstrat când a creat omul (se spune, oricum, că a avut simţul frumosului când a creat femeia şi simţul umorului când a creat bărbatul!). Alţii, mai indiferenţi la toate relele lumii şi la problemele ei complicate, închise şi fără soluţie, cred că Dumnezeu le-a dat simţul umorului ca să nu ia viaţa în serios şi încearcă să mizeze mai degrabă, în glumă sau nu, pe dimensiuni de dincolo de ea. În oricare grup ne-am (re)găsi, trebuie să recunoaştem că simţul umorului descătuşează spiritul, îl mobilizează şi îl stimulează. El tonifică atitudinea noastră generală în relaţiile cu semenii şi recuperează firescul vieţii, sugerând adeseori calea dreaptă - înlesneşte comunicarea, ajută la promovarea solidarităţii şi pledează tacit pentru toleranţă.
Din dicţionarul de psihologie editat în 1997, coordonat de Ursula Şchiopu,  aflăm că umorul constă în relevarea nonsensului şi a  incompatibilităţii laturilor unor situaţii sau fenomene considerate, în virtutea obişnuinţei, fireşti. Altfel spus, umorul uneşte contrariile contextului, apte să genereze, reunite, un mesaj interceptat printr-un simţ subtil care repune în ordine mentală, firesc – normalul. Umorul presupune, prin urmare, întotdeauna, un orizont al aşteptării lucrurilor/reacţiilor normale, înscrise într-o ordine (pre)stabilită, dar şi o perspectivă răsturnată, capabilă printr-o pârghie spontană să dezechilibreze cu dezinvoltură. Umorul realizează de multe ori, prin virtuţile lui intrinseci, un echilibru al firii, împăcând balanţa între bucurie şi tristeţe, între spiritul taciturn, necomunicativ, sobru şi spiritul entuziast, optimist – exuberant. Calitatea umorului este dată de gradul lui de seriozitate şi de modul în care (ne) provoacă şi, câteodată, de faptul că sugerează soluţii. Cel mai fascinant este umorul fără agresivitate, umorul fără răutate, umorul cu rost. Este interesant când are ca accesoriu curajul, când activează mobilitatea minţii, când recuperează şi restabileşte sensuri.
Există oameni care abordează greşit umorul, dar inteligenţa acestora – vorba lui Ion Creangă – se ridică până la genunchiul broaştei! Cine îşi revendică simţul umorului prin faptul că râde de ceilalţi, ia peste picior, face băşcălie continuă şi cu aplomb, se înşeală cu privire la ideea de umor, la locul şi rolul acestuia în condiţia umană, riscă să lanseze doar glume proaste şi să fie el însuşi, în final,  ţinta unui umor îndreptăţit, cu menire. Posesorul umorului gros este recognoscibil inclusiv prin lipsa umanităţii lui, prin lipsa bunului simţ şi a sentimentului creştinesc intrinsec pe care trebuie să le deţină în faţa multor oameni/situaţii imperfecte din viaţa de zi cu zi.
Umorul autentic trădează spirite elevate, cu cât omul este mai bogat spiritual, mai meritoriu, cu atât umorul tinde să fie superior. Există teorii care sunt aprofundate după anii 1800 şi care vorbesc despre sentimentul de superioritate pe care ni-l induce umorul. În ariile teoriei şi ale cercetării psihologice umorul constituie şi astăzi o preocupare constantă, iar simţul umorului incită dezbaterile. De la Hobbes - care împarte grupul de cercetare în două, în ceea ce priveşte justeţea observaţiei că umorul ne face să ne simţim spontan superiori/pentru moment - la Charles R. Gruner care perfecţionează după anii ’90 teoria superiorităţii referitoare la umor, studiile vorbesc despre jocul pe care îl conţine umorul şi care implică un câştigător şi un învins. Cel care face gluma are un sentiment de măreţie şi o detentă asupra celui care îi este ţintă. Teoriile amintite subliniază nepotrivirea dintre cele două ipoteze lansate de partenerii jocului şi despre un nelipsit ingredient surpriză venit să (le) unească cele două viziuni. Jocul se termină invariabil cu dominaţia învingătorului, a râde înseamnă a câştiga, după Gruner, iar ţinta mentalului unui astfel de jucător este plăcerea. Jocul/umorul oferă eliberare de natură psihofiziologică, încă din teoriile lui Freud, o parte reluate de Rutter în 1997.
Un interes special îl oferă multitudinea de relaţii pe care le stabileşte umorul în complexitatea caracterului individul: relaţia cu spontaneitatea, cu (auto)ironia, cu gradul de inteligenţă, cu imaginaţia, cu optimismul, cu transparenţa şi, nu în ultimul rând, cu zâmbetul. Acesta, zâmbetul, venit ca o recompensă, este de obicei curcubeul chipului celui care învinge. Dar este cu atât mai apreciat şi mai misterios când apare pe chipul celui învins, al celui care a fost subiectul umorului. Zâmbetul este calea cea mai scurtă dintre oameni, iar unii specialişti susţin că el întinereşte/reface creierul, de aceea trebuie exersat.
Pentru că viaţa fiecăruia dintre noi este o (altfel) de zi a condamnatului, toţi avem nevoie de umor, el ne poate lumina drumul, vârstele, ideile! Celor care nu-l au, natura umană le-a dat şi le dă dreptul să-l consume. Umorul este un panaceu universal, cu toţii putem beneficia de generozitatea sa.
Îl putem folosi în multe împrejurări, paradoxal – uneori chiar în situaţiile problematice. Simţul umorului poate fi o  formă de apărare sau de atac, important este să-i cunoaştem performanţele.

Sursa: Centrul Cultural Pitesti