Aspectul fizic conteaza ! Argumente.

Ideea că putem citi caracterul unui om privindu-i trăsăturile feţei datează de milenii. Ajunsă la apogeul popularităţii sale în secolul al XIX-lea, sub numele de fiziognomie, această concepţie a fost ulterior discreditată, fiind trecută în rândul pseudoştiinţelor. Dar iată că, în secolul nostru, corelaţia dintre trăsăturile chipului şi firea unei persoane a devenit obiectul unor studii realizate, de data aceasta, după criteriile riguroase ale metodei ştiinţifice moderne. În lumina rezultatelor acestor cercetări, este oare adevărat că faţa unui om îi exprimă caracterul? Iată concluziile unor studii recente, care au explorat chestiunea.

Scrierile lui Balzac şi ale altor scriitori din secolele XVIII-XIX conţin adesea referiri la relaţia dintre trăsături şi fire; în mod evident, aceste observaţii erau tributare popularităţii fiziognomiei, mai târziu căzută în dizgraţie şi socotită o teorie cu totul neştiinţifică.

· Cel mai cunoscut apărător al acestei teorii a fost Cesare Lombroso (1835-1909), medic şi criminalist italian care, în tot cursul carierei sale, a susţinut că înclinarea spre fărădelegi este înnăscută şi că infractorii pot fi deosebiţi de non-infractori prin mai multe trăsături fizice atavice, ce trădează apartenenţa infractorului la un tip primitiv, chiar subuman, caracterizat prin trăsături ce amintesc de maimuţe sau de oamenii primitivi (aşa cum şi-i imagina lumea pe atunci, ca pe nişte brute sălbatice, neevoluate). Realizând măsurători antropometrice ale multor răufăcători, vii sau morţi, Lombroso a ajuns la concluzia că un infractor înnăscut poate fi identificat cu uşurinţă, chiar fără a şti nimic altceva despre el, pe baza unor trăsături fizice evidente: frunte teşită, asimetrii ale feţei şi ale craniului, prognatism (proeminenţa maxilarelor), urechi de dimensiuni neobişnuite, braţe anormal de lungi şi alte semne fizice - alcătuind celebrul portrer al "criminalului lombrosian" - alături de unele caracteristici senzoriale, psihologice şi comportamentale. A trecut de atunci mai bine de un veac, iar aceste afirmaţii şi-au pierdut din credibilitate, criminaliştii moderni nemaifiind înclinaţi să evalueze aplecarea spre infracţiuni a unui om doar prin citirea trăsăturilor feţei.

De fapt, „firea” unui om este ceva atât de complex, încât e greu de crezut că poate fi dedusă, în detaliu, din aspectul chipului.

Şi totuşi, unele dintre trăsăturile faciale ale oamenilor exprimă într-adevăr ceva despre felul lor de a fi, - desigur, nu cu o precizie de 100%%, ci cu o mare probabilitate statistică.

De pildă, la bărbaţi, forma feţei şi anumite amănunte ale trăsăturilor transmit într-adevăr privitorilor un mesaj privind felul lor de a fi şi sunt efectiv corelate cu anumite trăsături de caracter, după cum arată mai multe studii recente întreprinse la diferite universităţi. Dar nu e nimic misterios în asta: corelaţiile au, de multe ori, o explicaţie raţională, legată de anumite gene şi anumiţi hormoni, după cum veţi vedea.

Lăţimea feţei (în raport cu înălţimea) este un parametru care, după cum sugerează rezultatele mai multor studii ştiinţifice, poate spune lucruri interesante despre firea unui bărbat.

· bărbaţii cu feţe late sunt mai înclinaţi să mintă şi să înşele şi inspiră mai puţină încredere (studiu realizat la University of Wisconsin-Milwaukee şi publicat în 2011 înProceedings of the Royal Society B); studiul a arătat, de asemenea, că bărbaţii cu feţe mai late se simţeau, în general, mai puternici, iar această senzaţie de putere, cred cercetătorii, le afecta comportamentul etic.

· bărbaţii cu feţe late erau mai înclinaţi să se comporte agresiv, să exprime prejudecăţi rasiale, făcând remarci rasiste (nu erau mai predispuşi decât alţii să aibă asemenea prejudecăţi, ci doar să le exprime, dacă le aveau); erau mai puţin preocupaţi de modul în care în care îi judecau cei din jur, mai puţin înclinaţi să se supună normelor societăţii în care trăiau şi, în general, aveau o atitudine dominantă mai pronunţată (studiu întreprins la University of Delaware, SUA, publicat în 2013 în Psychological Science)

· tot lăţimea mai mare a feţei a fost asociată şi cu succesul în afaceri: un studiu realizat la Sussex University (publicat în 2013 în British Journal of Psychology) arăta că bărbaţii cu asemenea proporţii ale feţei au o fire mai dominatoare, ceea ce poate explica reuşitele lor, fie pentru că oamenii tind să îi perceapă ca lideri, fie - mai probabil - pentru că însăşi firea lor hotărâtă, îndrăzneaţă, competitivă, îi conduce spre succes.

· iar cercetări întreprinse la University of London, asupra unor sportivi japonezi (rezultatele fiind publicate în Biology Letters, în 2013) indicau că aceia care aveau feţe mai late tindeau să aibă calităţi atletice mai bune şi succese mai mari în domeniul sportului.

Toate aceste rezultate sunt corelate între ele, într-o oarecare măsură, cred mulţi cercetători, şi pot fi explicate prin influenţa hormonilor: hormonul masculin numit testosteron influenţează atât forma feţei, cât şi psihologia şi comportamentul. Un nivel mare al testosteronului este cel care duce la dezvoltarea unor trăsături faciale percepute ca fiind “masculine” - mai “colţuroase”, cu arcade proeminente, maxilare puternic conturate - şi tot testosteronul conferă bărbaţilor forţă fizică şi agresivitate (ceea ce explică succesul în sporturi), competitivitate şi îndrăzneală (ceea ce poate explica succesul în afaceri) şi, în general, un comportament mai dur şi mai multă siguranţă de sine.



Un chip într-o fotografie

Interesant este faptul că, deşi mulţi dintre noi nu cred în posibilitatea de a descifra firea unui om doar privindu-i chipul într-o fotografie, de fapt judecăm adesea caracterul în acest fel - inconştient, însă.

Un studiu efectuat în 2012 la University of Western Australia, publicat în Biology Letters, arăta că femeile îşi pot forma rapid păreri referitoare la comportamentul unui bărbat, cu destul de multă precizie, îndată ce văd o fotografie a chipului acelui bărbat. Astfel, bărbaţii cu trăsături “tipic masculine” - maxilare late, unghiulare, bărbie pătrată, arcadele sprânceneleor proeminente - erau percepuţi ca fiind mai înclinaţi spre infidelitate. Din nou, poate fi vorba despre testosteron, aflat în concentraţii ridicate, care le conferă acestor bărbaţi un impuls sexual mai puternic, iar acest lucru îi poate face să pară (ori chiar să fie) mai predispuşi la infidelitate.

Nu toţi oamenii de ştiinţă acceptă aceste explicaţii, considerând, din perspectiva evoluţiei, că asemenea trăsături negative ale personalităţii - agresivitate, infidelitate - ar fi trebuit să îi împiedice pe bărbaţii cu feţe ce indicau astfel de “năravuri” să îşi găsească partenere şi să menţină relaţii care să asigure transmiterea genelor lor la cât mai mulţi urmaşi; cu alte cuvinte, un astfel de chip ar fi fost dezavantajos pentru succesul reproductiv şi ar fi fost eliminat sub presiunea selecţiei naturale.

Dar alţi cercetători cred că faţa lată şi cu trăsături aspre nu este neapărat un dezavantaj, căci ea putea semnifica - pentru femei - şi existenţa, la acel bărbat, a unor calităţi importante în lupta pentru supravieţuire: forţă fizică, îndrăzneală, asociate cu şanse mari de succes social şi material şi, prin urmare, posibilităţi mai mari de a întreţine o familie. Erau lucruri care, în vechile societăţi de vânători-culegători, dar şi în cele agrare care le-au urmat, erau de mare însemnătate şi nici azi nu sunt lipsite de importanţă. Iar firea unui om este modulată de mulţi factori, nu numai de nivelul de hormoni, aşa că ar însemna să simplificăm excesiv lucrurile şi să dăm dovadă de superficialitate dacă am spune, privind o poză, “Cutare are faţa lată şi cu fălci proeminente, înseamnă că e violent şi fustangiu”, înainte de a cunoaşte realmente persoana respectivă.

Deşi studiul efectuat în 2012 la University of Western Australia sugera că bărbaţii, spre deosebire de femei, nu descifrează prea bine semnele chipului şi nu pot judeca înclinaţia spre fidelitate a unei femei doar privindu-i faţa într-o fotografie, alte cercetări au dat rezultate diferite, aratând că au şi bărbaţii judecăţile (şi prejudecăţile) lor în privinţa femeilor şi că îşi pot forma o opinie - care are are potenţialul de a le influenţa ulterior comportamentul - pe baza trăsăturilor faciale ale femeilor, aşa cum apar ele în poză.

Un grup de cercetători din Marea Britanie şi Canada a arătat unui număr de câteva sute de bărbaţi fotografii (alcătuite pe computer prin îmbinarea mai multor părţi) ale unor femei şi le-au cerut să le evalueze gradul de atractivitate şi să spună pe care le-ar prefera pentru o relaţie de scurtă durată şi care li se păreau potrivite pentru o legătură pe termen lung. Fiecare fotografie avea două variante, una înfăţişând un chip foarte feminin, cu trăsături delicate, alta reprezentând aceeaşi faţă, dar modificată astfel încât trăsăturile erau puţin mai masculine.


Rezultatele (publicate în 2013 în British Journal of Psychology) au fost interesante: bărbaţii au declarat că sunt atraşi, pentru flirturi şi relaţii scurte, de femeile cu trăsături fine, foarte feminine, dar, pentru relaţii îndelungate, preferă femeile mai puţin atrăgătoare - aşa au afirmat cercetătorii! - şi cu trăsături mai puţin gingaşe. Felul în care s-au exprimat autorii studiului când a fost vorba să comenteze aceste rezultate nu este prea flatant, dar asta este explicaţia dată de ei: bărbaţii ar prefera, pentru relaţii pe termen lung, femeile mai puţin atrăgătoare şi feminine pentru că e mai puţin probabil ca acestea să fie infidele. Cele foarte feminine au fost percepute ca fiind mai înclinate spre infidelitate, ceea ce i-ar putea pune pe bărbaţi în situaţia de a creşte copii care nu sunt ai lor.

Alte studii au arătat că şi femeile au interpretări şi preferinţe asemănătoare: preferă, pentru relaţii scurte, bărbaţi cu aspect mai masculin, dar, când vine vorba despre o relaţie cu angajament pe termen lung, obligaţii şi copii, aceleaşi femei preferă bărbaţi mai puţin "macho", cu niveluri mai scăzute de testosteron, poate - cred oamenii de ştiinţă - pentru că aceştia sunt consideraţi mai de încredere când e vorba despre creşterea copiilor.

Aceste cercetări sunt abia începutul; nu încape îndoială că studii viitoare vor scoate la iveală informaţii dintre cele mai interesante privind legătura dintre aspectul fizic şi personalitate. Multă vreme desconsiderată, această viziune - indiferent care ar fi numele ce i s-ar da - ar putea cunoaşte un nou avânt în lumea ştiinţei.

Sursa - descopera.ro

Numele trandafirului (Umberto Eco)

Numele trandafirului este un roman filozofic, exceptional.... mare pacat ar fi sa il lasati sa va scape.Actiunea se petrece intr-o abatie din crestetul muntilor, iar acolo unde totul ar trebui sa fie, daca nu sfant, cel putin foarte aproape de sfintenie, diavolul este mai prezent ca oricand.Cine este diavolul? Aceasta este intrebarea la care vine sa raspunda Guglielmo, un calugar de care eu, iertata fie-mi ratacirea, m-am indragostit.Cativa calugari mor in abatie in mod misterios, iar singurul care detine informatii despre cele intamplate , este tocmai abatele.Acesta insa nu are voie sa spuna nimic  deoarece se afla sub juramant , iar ceea ce a aflat, a aflat sub taina spovedaniei. O legatura impotriva firii exista intre calugarii din abatie si de aici lucruri grozave incep a se petrece.Si cand spun impotriva firii, ma refer la homosexualitate. Un schimb grotesc , relatii sexuale in schimbul unor informatii dintr-o carte interzisa.
Atmosfera blasfemica  si-ar face simtita prezenta intr-un mod profund, poate pana la revolta, daca autorul nu l-ar fi inzestrat pe Guglielmo cu un farmec extraordinar, cu un umor taios, rece, obiectiv - un umor care nu te face sa privesti lucrurile cu o mai scazuta profunzime, profunzimea exista , dar atitudinea lui hazlie transmite cititorului o lejeritate splendida. Prin urmare, pot spune ca sentimentul dominant este format dintr-o minunata profunzime lejera. Iar intre ei, intre cei ce se cred aparatori ai divinitatii, numai el - Guglielmo- aparatorul adevarului, pare cu adevarat sfant.Sfintenia lui e insa aparte, depaseste cu mult cliseul! Sfintenia lui e logica, e pe cat de complexa, pe atat de simpla, e cultivata, se bazeaza pe experienta, pe cunoastere....pe stiinta.O sfintenie izvorata din stiinta  intr-o abatie in care stiinta e blamata, dar folosita de cei mai mari in functie pentru a-i convinge pe subalterni ca ea nu exista, si ca doar Diavol si Dumnezeu exista.Iata, stiinta convinge ca nu exista stiinta, prin mijloace stiintifice.Conflicte de idei religioase, viziuni habotnice, minciuni, suferinta,crima, flacari la figurat, flacari la propriu... cu toate acestea insa, finalul Numelui trandafirului este precum o ploaie calda peste un foc devenind periculos.Focul in sine este precum o ploaie.
Nu stiu daca a existat acel finis coronat opus, tot ce se intampla , toata tragedia pe care aflarea adevarului o cerea, parca nu isi mai are sensul la final. Spun asta gandindu-ma la faptul ca desi iesit la iveala misterul, cine se mai bucura de el, de adevar? Cine...? Se mai bucura cineva, daca se poate spune ca se BUCURA, dar ce bucurie! O bucurie amara ce stroarce picaturi rare si dulci in suflet. Adso, povestitorul, copilul care invata alaturi de Guglielmo, este poate singurul care pe plan personal a putut trage  o concluzie, iar concluzia este pe un sfert spusa chiar de titlul cartii. Poate nu e cea mai fericita concluzie, dar macar exista una, ca un fel de punct...de convingere, dar in ceea ce priveste actiunea in ansamblu...totul se sfarseste lasand impresia unei continuari intr-o treptata si lenta uitare.Dar veti vedea, romanul este de neuitat!

Citate Numele Trandafirului;

...este dat tinerilor sa se lege de un barbat mai in varsta  si mai intelept nu numai din pricina farmecului vorbirii sau a ascutimii judecatii sale , ci si pentru forma invelisului  din afara al trupului , care-i devine foarte draga , cum se intampla cu faptura tatalui, caruia-i cercetezi gesturile , mahnirile si ii iscodesti zambetul – fara ca vreo umbra de luxurie sa murdareasca felul acesta (poate singurul neintinat) de dragoste trupeasca…

...tineretea nu mai vrea sa invete nimic, stiinta e in decadere, lumea intreaga umbla in cap, niste orbi conduc alti orbi si-i fac sa se prabuseasca in prapastie, pasarile se arunca inainte de a fi inceput zborul , magarul canta la lira, boii deseneaza.

                                             

Daca un pastor greseste, trebuie separat de ceilalti pastori, dar e o nenorocire daca oile incep sa nu mai aiba incredere in pastori.

Dumnezeu ne vorbeste din adancul sufletului nostru.

Nu toate adevarurile sunt pentru toate urechile.

Monstrii exista pentru ca fac parte din proiectul divin, si chiar in trasaturile inspaimantatoare ale monstrilor se vadeste puterea Creatorului.

Anumite plante cresc si intr-o clima potrivnica lor daca le pregatesti pamantul din jur si le dai ce le trebuie.

Nu cladi un castel de banuieli pe un cuvant.

Totusi imi place sa ascult si cuvintele si pe urma sa ma gandesc la ele.

Lasa-ti sufletul sa vorbeasca, intreaba figurile, nu asculta limbile. 

Inchizitorii sunt cei care-i  creaza pe eretici.

Natura este buna pentru ca este fiica lui Dumnezeu.

Cunoastere prin deformare.

Se cuvine ca lucrurile divine sa fie expuse mai degraba in figuri de corpuri pacatoase decat in figuri de corpuri nobile.

Era vorba de a sti de fapt,daca metaforele si jocurile de cuvinte, si enigmele care par nascocite de poeti pentru simpla placere, nu ne ajuta sa rationam asupra lucrurilr intr-un chip nou si surprinzator, si eu spun ca si aceasta este o calitate care se cere de la un intelept.

Daca memoria este un dar de la Dumnezeu, si capacitatea de a uita poate fi foarte buna si este pretuita.

Nu intotdeauna secretele stiintei trebuie sa se afle la indemana tuturor, intrucat unii ar putea sa le foloseasca in scopuri rele.

Uneori e bine ca anumite secrete sa ramana tainuite in discutii oculte.Aristotel spune in cartea secretelor ca a dezvalui prea multe ascunzisuri ale naturii si ale artei inseamna sa rupi un sigiliu ceresc, si ca multe lucruri rele ar putea iesi de aici.

Se poate pacatui din prea multa locvacitate dar si din prea multa tacere.

Nu trebuiesc inmultite explicatiile si cauzele fara ca si fie o neaparata trebuinta de ele.

Stiinta nu consta numai in a afla ceea ce trebuie sau se poate face, ci si in a afla ceea ce s-ar putea face si care poate ca NU trebuie facut.

Sa nu crezi niciodata in reinnoirile genului uman cand vorbesc despre el curiile si curtile cele mari.

Uneori este drept sa te indoiesti.

Oamenii simplii sunt vite de taiat, de folosit cand sunt buni sa incurce puterea adversa, si de sacrificat cand nu mai sunt buni de nimic.

Beneficiaza de nebunia divina a centenarilor.

Prima indatorire a unui inchizitor este de a-I banui in primul rand pe cei ce par sinceri.

Trupul nu se bucura in liniste de odihna decat in orele de noapte.

Aceeasi natura umana sta inaintea dragostei de bune cat si inaintea dragostei de rau.

Impotrivirea dintre bine si rau nu va putea fi niciodata armonioasa.

Oamenii simplii nu pot sa-si aleaga erezia, ci se aduna pe langa cine predica pe melagurile lor, pe langa cine trece prin satul lor sau prin piata lor.Si tocmai din asta trag profit dismanii lor.

Greseala este sa crezi ca mai intai apare erezia , apoi vin cei simplii care i se daruiesc si se incarca de pacate.De fapt la inceput apare conditia oamenilor simplii, apoi vine erezia.

Tot ce putem face este sa privim mai bine.

Oamenii saraci , deposedati , idioti si nestiutori de carte vorbesc adesea cu gura lui Dumnezeu.Oamenii simplii au ceva in plus fata de doctori cre se pierd adesea in cautarea legilor mult prea generale.Ei au intuitia individualului.Dar singura aceasta intuitie nu ajunge.Oamenii simplii dau de stire despre un adevar al lor, poate mai adevarat decat cel al doctorilor bisericii, dar apoi il folosesc in gesturi negandite.........Marele Bonaventura spunea ca inteleptii trebuie sa aduca la limpezime conceptuala adevarul implicit in gesturile oamenilor simplii.

Se nasc intelepti in afara manastirilor si inafara catedralelor, ba chiar si in afara universitatilor.

N-am vazut niciodata o masina care , fiind ea fara cusur in descriptia filozofilor, sa fie apoi si perfecta in functionarea ei mecanica.In vreme ce cosorul uni taran , pe care niciun filozof nu l-a descris, functioneaza perfect.

Linia care desparte binele de rau e atat de subtire.

Si tu stii cat de multe persoane sfinte au anuntat ca Antichristul viitorului va veni din neamul celor circumscrisi.

Dragostea simtita de suflet , daca nu este inarmata si controlata, ci vine luata cu dulceata, ajunge apoi a cada sau sa pricinuiasca dezordine.Ah, dragostea are felurite insusiri, mai intai ea face ca sufletul sa fie cuprins de bucurie, apoi il doboara ranit...Dar apoi capata caldura adevarata a iubirii divine si striga, se tanguie, se face piatra pusa la cuptor ca sa crape, ca piatra de var, si trosneste mangaiata de flacara.

In asa fel este natura oglinzilor incat chiar daca stii ca sunt oglinzi, ele nu inceteaza sa te  nelinisteasca.

Nimic mai mult nu da curaj decat frica altuia.

Adevarul nu se poate imparti, straluceste prin propria sa claritate si nu ingaduie sa fie imbucatatit de interesele sau de rusinea noastra.

Limba gesturilor si a fetei este mai universala decat cea a cuvintelor.

Atotputernicul a creat toate lucrurile intru bunatate si frumusete.

Nimic nu poate potoli mai bine trupul si mintea decat o baie.

Logica poate sluji la multe, cu conditia s-o patrunzi bine , dar sa stii sa si iesi din ea.

Invata sa gandesti cu capul tau.

Nu vo cauta niciodata paiul in ochiul altuia, de teama sa nu dau peste barna din ochiul meu.Dar iti voi fi recunoscator pentru Toate barnele de care vei voi sa-mi vorbesti in viitor.Asa vom discuta despre trunchiurile de lemn mari si zdravene si vom lasa paiele sa zboare in aer.

Am parasit comunitatea ca sa ma darui vietii ratacitoare.

Ori sa te revolti, ori sa tradezi, noi, cei simplii,avem prea putin de ales.

Uneori cei simplii inteleg lucrurile mai bine decat cei invastatti.

Adevarul va va face liberi.

La carnaval totul se face pe dos.

...apoi imbatranesti, nu inteleptesti, ci doar te lacomesti.

Dorintele aprinse nu sunt rele in sine, daca sunt potolite de vointa povatuita de sufletul rational.

Pricina dragostei este binele, si ceea ce este bine se defineste prin cunoastere, si nu poate fi iubit decat ceea ce este aflat ca bine.

Bunatatea lui Dumnezeu este aratata si prin fiarele cele mai inspaimantatoare.Ba chiar si aceste fiare dezgustatoare canta pe feluritele lor limbi lauda intru slava Creatorului si a intelepciunii sale.

Orice cruma faptuita pentru stapanirea unui obiect, natura obiectului trebuie sa ne dea o idee, chiar si palida, despre natura ucigasului.

Cunoscatorii lucrurilor Dumnezeiesti nu se tem sa proclame ca papa este un eretic.

In loc sa concep o singura greseala , nascocesc mai multe, si asa nu devin sclavul nici uneia.

Se vorbeste si tacand.

Se fac pacate si din dragoste prea mare fata de Dumnezeu.

Nebunii si copii spun intotdeauna adevarul.

Antichrist vine IN toti si pentru toti, si fiecare face parte din el.

Oamenii simplii platesc intotdeauna pentru toti, chiar si pentru cei care vorbesc in favoarea lor.

Un vis este o scriptura, si multe scripturi nu sunt altceva decat vise.

Legea se impune prin spaima.

Diavolul nu este principele materiei, diavolul este obraznicia spiritului, credinta fara zamet, adevarul care nu este cuprins niciodata de indoiala.

Mana lui Dumnezeu creeaza, nu ascunde.

Dumnezeu i-a creat si pe monstrii si pe tine, si despre totul vrea sa se vorbeasca.

A fi condamnat de propriul tau refuz de a fi cunoscut.

Antichristul poate lua nastere chiar din credinta, din dragoste prea mare fata de Dumnezeu, sau de adevar.Teme-te de cei dispusi sa moara pentru adevar, care de obicei fac foarte multi oameni sa moara impreuna cu ei, asdesea inaintea lor, uneori in locul lor.

Datoria celui care ii iubeste pe oameni este sa-i faca sa rada de adevar, sa faca adevarul sa rada, pentru ca singurul adevar este sa invatam sa ne eliberam de pasiunea nesanatoasa pentru adevar.

Ce poti face mai bine, e putin.

Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus.