Modul in care puterea sociala, politica sau institutionala amplifica potentialul daunator al unui imbecil nu este greu de inteles. Insa trebuie sa clarificam si sa intelegem ce anume il face pe imbecil periculos pentru ceilalti oameni - cu alte cuvinte, in ce consta puterea imbecilitatii.
Indivizii fundamental imbecili sunt periculosi si daunatori pentru ca oamenilor rationali le vine greu sa inteleaga un comportament irational. O persoana inteligenta ar putea intelege rationamentul unui raufacator, deoarece actiunile acestuia au un scop logic - imoral poate, dar logic.
Raufacatorul isi doreste sa iasa in avantaj si, cum nu este inzestrat cu inteligenta necesara pentru a gasi un mod prin care sa aduca un castig atat lui, cat si celorlalti, va iesi in avantaj provocandu-le altora un dezavantaj. Daca poti prezice actiunile si intentiile cuiva, adesea te poti si apara de ele.
Cand vine vorba de un imbecil insa, acest lucru este imposibil. O astfel de creatura te va necaji fara motiv, fara a avea vreun avantaj sau vreun plan, in cele mai absurde si neasteptate situatii. Nu ai de unde sa stii cand, cum si de ce te va ataca. Atunci cand te confrunti cu un imbecil, esti intru totul la voia lui.
Pentru ca actiunile unui asemenea individ nu sunt in concordanta cu normele rationalitatii, putem deduce ca:
a. acestea te vor lua aproape intotdeauna prin surprindere:
b chiar daca nu te vor lua pe nepregatite, tot va fi imposibil sa te aperi impotriva lor, deoarece nu au niciun fel de structura logica.
Faptul ca intentiile si actiunile unui imbecil sunt eratice si absolut irationale nu face imposibila doar apararea, ci si contraatacul - este aceeasi situatie ca atunci cand incerci sa nimeresti o tinta care se misca in cel mai straniu si imprevizibil mod. Acelasi lucru l-au avut in vedere si Dickens si Schiller cand spuneau ca "omul imbecil cu o digestie buna poate infrunta multe", respectiv ca "impotriva imbecilitatii, zeii insisi sunt neputinciosi".
Fragment din Legile fundamentale ale imbecilitatii umane, autor Carlo M. Cipolla Comanda cartea AICI
Daca te-ai fi uitat in oglinda, te-ai fi vazut pe TINE, dar te-ai uitat intr-un geam si ai vazut PRIN tine. Ti-ai vazut centrul fiintei printre crengile copacilor, cel putin, asta cred ca vezi atunci cand te uiti pe geamul de la bucataria ta. Dar cine stie prin cate geamuri te-ai uitat, prin cati copaci ti-ai plimbat reflexia si cu cate pasari ai zburat. Asa este cand te uiti pe geam, vezi PRIN tine, nu mai vezi clar, dar totusi, conturul iti iese atat de frumos in evidenta. Si te inspira pentru ca, intr-un fel, el este consecinta formelor tale interioare. Da, te ajuta sa-ti faci o autoevaluare. Si iti faci, dar nu poti sa ii pui si concluzii. Nu poti sa faci asta pentru ca, vezi tu, concluziile se pun la final.
Procesul dintre reflexia pe care ti-o ofera oglinda in fata careia te imbraci sau te machiezi si reflexia fada, transparenta pe care ti-o ofera geamul, este unul lent, a carui orizont nu se arata. Este un proces care te invata in fiecare zi ca tu nu esti un inceput care isi cauta punctul, ci esti un inceput care se afla in plina continuitate.
Tumultul continuitatii poate deveni uneori obositor si simti ca iti doresti acel punct. Iti deoresti un DELACAPAT general, perfect si sclipitor.
Nu gasesti punctul.
Semnele de punctuatie sunt doar limite, iar limitele astfel impuse ti-ar deforma, probabil, conturil din reflexia geamului. Singurele tale limite sunt cele care vin din interiorul tau. Desigur, ele au ghinionul inevitabil de a veni in contact cu limitele exterioare, impuse de restul. Atunci cand cele doua se intalnesc, se produce bumul. Apar intrebarile, cugetarile, indoielile, framantarile.
Te caracterizeaza o libertate ornata cu stropi de roua, pofta de oxigen, dansul cu ploaia, gustul pentru frumos. Iar asta in timp ce altii incearca sa isi cultive aceste insusiri. Tu le ai pur si simplu.
Si atragi, atragi albine, uneori trantori sau ursi. Mereu va fi cate-un urs care sa te vrea doar pentru el, sa te-ascunda la umbra lui. Tu esti constienta insa, daca esti pusa la umbra, palesti. Palesti acolo, chiar in umbra iubirii. Asa, cred eu, apar eurile fugare, unul fuge intr-o parte, atlul in cealalta doar pentru a gasi o raza de lumina, drumul catre supravietuirea sufleteasca. De ce tac eurile? Pentru ca te inteleg! Pentru ca rostul cuvintelor nu exista atunci cand intelegerea exista. Tot ce pot ele sa faca, este sa se intoarca la tine! Ca doar unde-s multi, puterea creste! Si-a crescut! Impreuna, au gasit o solutie. Si cum altfel daca nu in firescul cotidian.
Rotatia Pamantului muta pozitia umbrei protectoare ce te inveleste, asa te-au invatat eurile tale sa respiri cu pofta fiecare raza de Soare pana cand umbra va ajunge din nou la tine.
Umbrele cu Soarele merg mana in mana, caci ce sunt umbrele altceva daca nu consecintele existentei Soarelui, iar ce ne-am face noi fara umbrele ursilor? Am arde sub insistenta lumina a superbului astru, sau daca nu, cel putin am capata un bronz de prost gust!
Nu exista alternative, exista doar varianta de a invata fericirea zi de zi. Exista doar varianta de a fi fericita caci cea mai frumoasa varianta posibila, este si cea disponibila. Fericirea este o infinitate si, ca si cum nu ar fi suficient, mai este si subiectiva.
Asta se intampla oamenilor cu suflete frumoase si salbatice, simt totul la puterea a doua, explodeaza de fericire dar si de suparare la puterea a doua, iar pentru a face fata, invata sa fie luminosi la puterea a patra. Si reusesc! Asa fac minunea sclipirii sa se iveasca-n viata lor! Razand!
Cărţile, fie cele citite, fie cele scrise sunt marele spaţiu al vieţii mele, întrucât niciodată n-am cunoscut trândăvia, ci doar zbaterea fiinţei în tumultul vremii atât de ancorate în slugarnice realităţi contemporane.
Profesiile liberale în România, reprezintă a treia etapă în creaţie, gândire şi realizare, în afară de romanistică, după Organizarea avocaturii şi activităţii notariale şi respectiv Asistenţa juridică în managementul societăţilor comerciale, într-o perioadă de 7 ani, de profunde transformări economice, sociale şi politice, respectiv, după aderarea României la Uniunea Europeană.
Analiza profesiilor liberale la răspântii europene nu este decât oglinda în care ne ajustăm ţinuta pentru atâtea evenimente viitoare.
Ajustarea este obligatorie, deoarece obişnuinţa individuală este coruptă de situaţia mulţimii. Cu îngăduinţă am strecurat nemulţumirile faţă de încetineala reformelor legislative, faţă de mântuiala în procesul elaborării proiectelor legislative şi nu în ultimul rând, de duhul plângăreţ şi nu întotdeauna justificat, de a fi în rând cu lumea. În rând cu lumea europeană, nu înseamnă totală supunere, ci înţeleaptă colaborare, de vreme ce suntem parteneri egali atât în privinţa obligaţiilor cât şi a drepturilor. Am lăsat la urmă drepturile, deoarece raportul de supuşenie (pe care nu-l recunoaştem) nu ne îngăduie o armonizare a vocii, iar urechile unora nu sunt dispuse a ne asculta simfoniile răsuflate sau atât de învechite.
Parafrazându-l pe Maurus Terentianus cu maxima, „Habent sua fata libelli”, deci şi „Cărţile îşi au soarta lor”, rămân mereu cu speranţa că „cititorii lor”, vor răscoli printre rânduri, înţelesurile şi sensurile devenirii noastre. În caz contrar, teama de „necitire” nu poate fi decât un semn de desconsiderare al semenilor, de vreme ce numai, „părerea ta contează” iar opinia altuia mereu potrivnică nu seamănă decât furtună.
Aşadar, seminţele au fost aruncate din palma semănătorului în ţărâna unei lumi contemporane, cu bune, rele pentru ca într-o zi secerătorul să se bucure de roadele viitoare.
Fie ca lumina lumii să inunde sufletele noastre, în semn de novissima verba , al cuvintelor de pe urmă, pentru a înflori peste timp în generaţiile viitoare şi peste eternitatea pământului…
Teodor Mara - Statutul Profesiilor Liberale / Arad 2007
Este romanul unei experiente traimatizante a unei tinere femei care ajunge in fata justitiei pentru intaia oara pe nedrept, iar a doua oara dupa ce nedreptatea de a i se lua copii o impinse la crima ca vinovata de fapt si nevinovata de intentie.
Carol, sotia lui Laurent , un barbat cu o situatie financiara foarte buna, ajunge sa traiasca un adevarat cosmar alaturi de cel caruia ii jurase credinta.Acesta aduce femei in casa si intretine raporturi sexuale cu ele fara sa tina cont de sotie sau de cei doi copii. O trateaza pe Carol distant si autoritar, o tortureaza psihic hranindu-si orgoliul mizer ori de cate ori ii provoaca acesteia suferinta. Laurent este un barbat cu adevarat inteligent, insa fara pic de caracter, fara vreo urma de virtute.
La polul opus, Carol este o femeie cu un suflet frumos, dar lipsita de curaj, pudica, de un bun simt exagerat, atitudine care din pacate nu doar ca nu o ajuta in aventura ei, ba mai mult, ii pune piedici intr-un ritm constant.Casatorindu-se de tanara cu singurul barbat din viata ei, chiar si dupa multi ani de casnicie, aceasta era inca foarte atrasa din punct de vedere fizic de Laurent in ciuda umilintelor la care o supunea.Ii placea ideea unui barbat matur, caci el era cu vreo cativa ani buni mai in varsta decat ea, o facea sa se simta ocrotita, la un adapost sigur. Dupa nu foarte multi ani de la casatorie insa, Laurent transforma adapostul in care ea se simtea pana atunci in siguranta, intr-o inchisoare.Inca beneficia de protectia lui, dar in schimb era obligata sa ii suporte infidelitatile, sa accepte mutarea secretarei lui in casa lor, secretara alaturi de care ....e de la sine inteles, isi petrecea noptile.
In cele din urma Carol paraseste domiciliul conjugal impreuna cu cei doi copii.Ranit in moalele mandriei sale, Laurent actioneaza plecand de la ideea ca “nu este el barbatul care sa fie parasit”.Strange dovezi fabricate impotriva sotiei sale jucand un teatru care starneste o adevarata sila cititorului.Instanta decide sa ii incredinteze lui copii, iar mai apoi, orbita de durere, Carol il ucide.
Nu as spune ca este o carte extraordinara, dar este o situatie de viata de care ne-am putea lovi oricand, asemenea lucruri nu se planifica si de cele mai multe ori ele nu pot fi prevazute. Suferinta Carolei ne invata ca lipsa de curaj, bunul simt in cantitati prea mari, acelei idei “invechite” ce fac referire la felul in care TREBUIE sa se comporte o femeie in cuplu, pe cand barbatul e barbat si trebuie inteles, respectul acordat din nou in cantitati exagerate unui astfel de om chiar si dupa ce moare, dorinta de a nu pata memoria ipocritului doar pentru ca e tatal copiilor si ATAT ....toate acestea nu insumeaza altceva decat un mare adversar chiar impotriva persoanei ce le are in posesie, in cazul de fata impotriva Carolei.Cum este posibil ca adevarul sa ii apartina , dar dovezile sa ii fie potrivnice...iar mai apoi nedreptatea sa o transforme cu adevarat intr-o criminala, aflati din carte.
Cartea nu face referire la Nostradamus profetul, asa cum il cunoastem cu totii. Cum
se intampla si in cazul lui Dracula de Bram Stoker, se porneste de la o pagina de istorie reala ...dar se ajunge pe meleagurile indepartate ale imaginarului. Exista personaje cu
nume sonore precum Francisc I, Henri II, sotia lui – Catherina de Medicis etc. Spiritul apus al Frantei anilor 1500 isi face simtita prezenta prin evocarea acestora, chiar daca actiunea in care ele sunt plasate este, dupa cum am spus, de domeniul fanteziei.
Totul incepe cu o poveste de dragoste, Renaud - fiul unei vrajitoare se indragosteste de Maria - fiica barbarului judecator Vauport.Cei doi indragostiti nu isi cunosc insa parintii unul celuilalt. Mariei ii este rusine sa isi dezvaluie identitatea in fata iubitului ei, banuind ca el ar putea-o dispretui judecand-o prin prisma atrocitatilor savarsite de tatal ei. Din cauza ingrijorarilor, Maria se duce la Buna Providenta, o vrajitoare...sperand ca aceasta ii va spune ce se va intampla in viitor , mai ales in viitorul tatalui ei.Fata isi dezvaluie identitatea inaintea vrajitoarei, iar aceasta ii spune ca judecatorul va muri daca nu va sta in casa timp de trei zile si daca nu va renunta la functiile pe care le detine.Marie ii transmite mesajul, iar judecatorul furios, isi convinge cu usurinta fiica naiva sa ii spuna despre care vrajitoare este vorba, mintind ca vrea sa o rasplateasca pentru ca l-a avertizat..Judecatorul o trimite pe Buna Providenta la rug.Marie asista la scena ingrozitoare de la geamul ei, iar la poalele rugului arzand, il vede pe Renaud, iubitul ei , tipand disperat; Mama, mama! Ea o denuntase , ce e drept fara sa vrea, chiar pe mama celui pe care il iubea.Dupa ce multimea se retrase din jurul rugului, seara...Renaud impreuna cu Marie stransera ramasitele femeii condamnate, si le ingropara in cimitir....Cimitirul Inocentilor.Printre lacrimi de disperare,tanarul consolandu-se in bratele iubitei sale, jura ca o va prinde pe cea care i-a denuntat mama si o va ucide.
Personajele se despart mai apoi obligate fiind de imprejurari, crimele curg atat de repede, incat ori de cate ori se intampla o nenorocire, parca cititorului nici macar nu i se da timp sa se infurie pe vinovati, fiecare lovitura de pumnal cade precum un fulger , iar timp pentru riposta nu exista, totul curge constant si parca nu poate fi oprit.Raul de dezvolta, impanzeste totul, suferinta isi construieste un adevarat regat.Aventura, sensibilitatea si devotamentul talharilor cu sange rece - comicul lor de o dragalasenie pe care eu o gasesc absolut senzationala, coruptia din randul oamenilor cu mari functii, uratenia lor interioara, ocultismul cu fireasca lui usoara exagerare, prevazutul si neprevazutul, pasiuni curate si pasiuni bolnave, viata pare ca e o moarte continua.In intunericul ei, fiecare incearca sa isi realizeze propriul scop pacatos, infaptuirea lui insemnand atingerea luminii, dar cu cat par eroii nostrii ca se apropie mai mult de visul lor, cu atat mai mult se adancesc in bezna.O carte plina de suspans si senzatii cavernoase! Iar acesta este un fragment din roman, care - sper eu - ar putea atrage curiozitati:
Noi numim imposibile fenomenele care nici nu s-au produs, care par impotriva naturii.Dar, ce sunt legile naturii pentru mintea omeneasca? Daca lasam o piatra din mana, o vedem cazand. Spunem ; iata, aceasta e o lege a naturii.Noi spunem ca invierea e cu neputinta, deoarece ea e contrara regulilor naturii. In realitate, contra invierii sau contra incarnatiei, nu e decat o singura dovada; ca nu a fost nimeni vazut inviind...Dar aceasta nu e o dovada, e o simpla probabilitate.
Iata un cadavru, nimic nu-l deosebeste de ceea ce este o fiinta vie. Iata o fiinta vie : nervi, muschi, sange, ea traieste.Trece o farama de secunda si apoi ea nu mai traieste.Cu o clipa inainte, traia.Cu o clipa mai tarziu, e moarta, ce s-a intamplat? Daca o examinam, observam aceiasi muschi, aceiasi nervi, aceleasi oase.Nimic nu lipseste, e aceeasi fiinta, era vie, acum e moarta.Ce s-a intamplat? Sa admitem ca ceva care nu exista in fiinta moarta, a intrat in ea, iar cadavrul devine fiinta vie. Eu am gasit ca aceasta forma care nu distruge , dar care modifica miscarea fiintei, poate fi alungata de o forta pe care o numim vraja.Omul obosit de boala sau de o rana grava, devine neputincios sa se mai apere.Am descoperit ca toate fiintele vii, in plina vigoare, sunt atacate de aceasta putere straina care vrea sa intre in ele si sa le transforme in cadavre.Ele se apara pana in momentul in care ultimele mijloace le stau la indemana.Atunci, aceasta putere straina intra in ei. Sa spunem ca aceasta este spiritul de dezorganizare. Daca ajung sa alung aceasta forta printr-o forta contrarie, obtin invierea.Toata problema este sa compun deci aceasta forta contrarie, pe care vreau sa o introduc in cadavru. N-am incercat, deoarece compozitia repugna slabiciunii mele omenesti.Numai la ideea ca trebuie sa o intrebuintez, ma umplu de groaza.
Numele trandafirului este un roman filozofic, exceptional.... mare pacat ar fi sa il lasati sa va scape.Actiunea se petrece intr-o abatie din crestetul muntilor, iar acolo unde totul ar trebui sa fie, daca nu sfant, cel putin foarte aproape de sfintenie, diavolul este mai prezent ca oricand.Cine este diavolul? Aceasta este intrebarea la care vine sa raspunda Guglielmo, un calugar de care eu, iertata fie-mi ratacirea, m-am indragostit.Cativa calugari mor in abatie in mod misterios, iar singurul care detine informatii despre cele intamplate , este tocmai abatele.Acesta insa nu are voie sa spuna nimic deoarece se afla sub juramant , iar ceea ce a aflat, a aflat sub taina spovedaniei. O legatura impotriva firii exista intre calugarii din abatie si de aici lucruri grozave incep a se petrece.Si cand spun impotriva firii, ma refer la homosexualitate. Un schimb grotesc , relatii sexuale in schimbul unor informatii dintr-o carte interzisa. Atmosfera blasfemica si-ar face simtita prezenta intr-un mod profund, poate pana la revolta, daca autorul nu l-ar fi inzestrat pe Guglielmo cu un farmec extraordinar, cu un umor taios, rece, obiectiv - un umor care nu te face sa privesti lucrurile cu o mai scazuta profunzime, profunzimea exista , dar atitudinea lui hazlie transmite cititorului o lejeritate splendida. Prin urmare, pot spune ca sentimentul dominant este format dintr-o minunata profunzime lejera. Iar intre ei, intre cei ce se cred aparatori ai divinitatii, numai el - Guglielmo- aparatorul adevarului, pare cu adevarat sfant.Sfintenia lui e insa aparte, depaseste cu mult cliseul! Sfintenia lui e logica, e pe cat de complexa, pe atat de simpla, e cultivata, se bazeaza pe experienta, pe cunoastere....pe stiinta.O sfintenie izvorata din stiinta intr-o abatie in care stiinta e blamata, dar folosita de cei mai mari in functie pentru a-i convinge pe subalterni ca ea nu exista, si ca doar Diavol si Dumnezeu exista.Iata, stiinta convinge ca nu exista stiinta, prin mijloace stiintifice.Conflicte de idei religioase, viziuni habotnice, minciuni, suferinta,crima, flacari la figurat, flacari la propriu... cu toate acestea insa, finalul Numelui trandafirului este precum o ploaie calda peste un foc devenind periculos.Focul in sine este precum o ploaie. Nu stiu daca a existat acel finis coronat opus, tot ce se intampla , toata tragedia pe care aflarea adevarului o cerea, parca nu isi mai are sensul la final. Spun asta gandindu-ma la faptul ca desi iesit la iveala misterul, cine se mai bucura de el, de adevar? Cine...? Se mai bucura cineva, daca se poate spune ca se BUCURA, dar ce bucurie! O bucurie amara ce stroarce picaturi rare si dulci in suflet. Adso, povestitorul, copilul care invata alaturi de Guglielmo, este poate singurul care pe plan personal a putut trage o concluzie, iar concluzia este pe un sfert spusa chiar de titlul cartii. Poate nu e cea mai fericita concluzie, dar macar exista una, ca un fel de punct...de convingere, dar in ceea ce priveste actiunea in ansamblu...totul se sfarseste lasand impresia unei continuari intr-o treptata si lenta uitare.Dar veti vedea, romanul este de neuitat!
Citate Numele Trandafirului;
...este dat tinerilor sa se lege de un barbat mai in varsta si mai intelept nu numai din pricina farmecului vorbirii sau a ascutimii judecatii sale , ci si pentru forma invelisului din afara al trupului , care-i devine foarte draga , cum se intampla cu faptura tatalui, caruia-i cercetezi gesturile , mahnirile si ii iscodesti zambetul – fara ca vreo umbra de luxurie sa murdareasca felul acesta (poate singurul neintinat) de dragoste trupeasca…
...tineretea nu mai vrea sa invete nimic, stiinta e in decadere, lumea intreaga umbla in cap, niste orbi conduc alti orbi si-i fac sa se prabuseasca in prapastie, pasarile se arunca inainte de a fi inceput zborul , magarul canta la lira, boii deseneaza.
Daca un pastor greseste, trebuie separat de ceilalti pastori, dar e o nenorocire daca oile incep sa nu mai aiba incredere in pastori.
Dumnezeu ne vorbeste din adancul sufletului nostru.
Nu toate adevarurile sunt pentru toate urechile.
Monstrii exista pentru ca fac parte din proiectul divin, si chiar in trasaturile inspaimantatoare ale monstrilor se vadeste puterea Creatorului.
Anumite plante cresc si intr-o clima potrivnica lor daca le pregatesti pamantul din jur si le dai ce le trebuie.
Nu cladi un castel de banuieli pe un cuvant.
Totusi imi place sa ascult si cuvintele si pe urma sa ma gandesc la ele.
Lasa-ti sufletul sa vorbeasca, intreaba figurile, nu asculta limbile.
Inchizitorii sunt cei care-i creaza pe eretici.
Natura este buna pentru ca este fiica lui Dumnezeu.
Cunoastere prin deformare.
Se cuvine ca lucrurile divine sa fie expuse mai degraba in figuri de corpuri pacatoase decat in figuri de corpuri nobile.
Era vorba de a sti de fapt,daca metaforele si jocurile de cuvinte, si enigmele care par nascocite de poeti pentru simpla placere, nu ne ajuta sa rationam asupra lucrurilr intr-un chip nou si surprinzator, si eu spun ca si aceasta este o calitate care se cere de la un intelept.
Daca memoria este un dar de la Dumnezeu, si capacitatea de a uita poate fi foarte buna si este pretuita.
Nu intotdeauna secretele stiintei trebuie sa se afle la indemana tuturor, intrucat unii ar putea sa le foloseasca in scopuri rele.
Uneori e bine ca anumite secrete sa ramana tainuite in discutii oculte.Aristotel spune in cartea secretelor ca a dezvalui prea multe ascunzisuri ale naturii si ale artei inseamna sa rupi un sigiliu ceresc, si ca multe lucruri rele ar putea iesi de aici.
Se poate pacatui din prea multa locvacitate dar si din prea multa tacere.
Nu trebuiesc inmultite explicatiile si cauzele fara ca si fie o neaparata trebuinta de ele.
Stiinta nu consta numai in a afla ceea ce trebuie sau se poate face, ci si in a afla ceea ce s-ar putea face si care poate ca NU trebuie facut.
Sa nu crezi niciodata in reinnoirile genului uman cand vorbesc despre el curiile si curtile cele mari.
Uneori este drept sa te indoiesti.
Oamenii simplii sunt vite de taiat, de folosit cand sunt buni sa incurce puterea adversa, si de sacrificat cand nu mai sunt buni de nimic.
Beneficiaza de nebunia divina a centenarilor.
Prima indatorire a unui inchizitor este de a-I banui in primul rand pe cei ce par sinceri.
Trupul nu se bucura in liniste de odihna decat in orele de noapte.
Aceeasi natura umana sta inaintea dragostei de bune cat si inaintea dragostei de rau.
Impotrivirea dintre bine si rau nu va putea fi niciodata armonioasa.
Oamenii simplii nu pot sa-si aleaga erezia, ci se aduna pe langa cine predica pe melagurile lor, pe langa cine trece prin satul lor sau prin piata lor.Si tocmai din asta trag profit dismanii lor.
Greseala este sa crezi ca mai intai apare erezia , apoi vin cei simplii care i se daruiesc si se incarca de pacate.De fapt la inceput apare conditia oamenilor simplii, apoi vine erezia.
Tot ce putem face este sa privim mai bine.
Oamenii saraci , deposedati , idioti si nestiutori de carte vorbesc adesea cu gura lui Dumnezeu.Oamenii simplii au ceva in plus fata de doctori cre se pierd adesea in cautarea legilor mult prea generale.Ei au intuitia individualului.Dar singura aceasta intuitie nu ajunge.Oamenii simplii dau de stire despre un adevar al lor, poate mai adevarat decat cel al doctorilor bisericii, dar apoi il folosesc in gesturi negandite.........Marele Bonaventura spunea ca inteleptii trebuie sa aduca la limpezime conceptuala adevarul implicit in gesturile oamenilor simplii.
Se nasc intelepti in afara manastirilor si inafara catedralelor, ba chiar si in afara universitatilor.
N-am vazut niciodata o masina care , fiind ea fara cusur in descriptia filozofilor, sa fie apoi si perfecta in functionarea ei mecanica.In vreme ce cosorul uni taran , pe care niciun filozof nu l-a descris, functioneaza perfect.
Linia care desparte binele de rau e atat de subtire.
Si tu stii cat de multe persoane sfinte au anuntat ca Antichristul viitorului va veni din neamul celor circumscrisi.
Dragostea simtita de suflet , daca nu este inarmata si controlata, ci vine luata cu dulceata, ajunge apoi a cada sau sa pricinuiasca dezordine.Ah, dragostea are felurite insusiri, mai intai ea face ca sufletul sa fie cuprins de bucurie, apoi il doboara ranit...Dar apoi capata caldura adevarata a iubirii divine si striga, se tanguie, se face piatra pusa la cuptor ca sa crape, ca piatra de var, si trosneste mangaiata de flacara.
In asa fel este natura oglinzilor incat chiar daca stii ca sunt oglinzi, ele nu inceteaza sa te nelinisteasca.
Nimic mai mult nu da curaj decat frica altuia.
Adevarul nu se poate imparti, straluceste prin propria sa claritate si nu ingaduie sa fie imbucatatit de interesele sau de rusinea noastra.
Limba gesturilor si a fetei este mai universala decat cea a cuvintelor.
Atotputernicul a creat toate lucrurile intru bunatate si frumusete.
Nimic nu poate potoli mai bine trupul si mintea decat o baie.
Logica poate sluji la multe, cu conditia s-o patrunzi bine , dar sa stii sa si iesi din ea.
Invata sa gandesti cu capul tau.
Nu vo cauta niciodata paiul in ochiul altuia, de teama sa nu dau peste barna din ochiul meu.Dar iti voi fi recunoscator pentru Toate barnele de care vei voi sa-mi vorbesti in viitor.Asa vom discuta despre trunchiurile de lemn mari si zdravene si vom lasa paiele sa zboare in aer.
Am parasit comunitatea ca sa ma darui vietii ratacitoare.
Ori sa te revolti, ori sa tradezi, noi, cei simplii,avem prea putin de ales.
Uneori cei simplii inteleg lucrurile mai bine decat cei invastatti.
Adevarul va va face liberi.
La carnaval totul se face pe dos.
...apoi imbatranesti, nu inteleptesti, ci doar te lacomesti.
Dorintele aprinse nu sunt rele in sine, daca sunt potolite de vointa povatuita de sufletul rational.
Pricina dragostei este binele, si ceea ce este bine se defineste prin cunoastere, si nu poate fi iubit decat ceea ce este aflat ca bine.
Bunatatea lui Dumnezeu este aratata si prin fiarele cele mai inspaimantatoare.Ba chiar si aceste fiare dezgustatoare canta pe feluritele lor limbi lauda intru slava Creatorului si a intelepciunii sale.
Orice cruma faptuita pentru stapanirea unui obiect, natura obiectului trebuie sa ne dea o idee, chiar si palida, despre natura ucigasului.
Cunoscatorii lucrurilor Dumnezeiesti nu se tem sa proclame ca papa este un eretic.
In loc sa concep o singura greseala , nascocesc mai multe, si asa nu devin sclavul nici uneia.
Se vorbeste si tacand.
Se fac pacate si din dragoste prea mare fata de Dumnezeu.
Nebunii si copii spun intotdeauna adevarul.
Antichrist vine IN toti si pentru toti, si fiecare face parte din el.
Oamenii simplii platesc intotdeauna pentru toti, chiar si pentru cei care vorbesc in favoarea lor.
Un vis este o scriptura, si multe scripturi nu sunt altceva decat vise.
Legea se impune prin spaima.
Diavolul nu este principele materiei, diavolul este obraznicia spiritului, credinta fara zamet, adevarul care nu este cuprins niciodata de indoiala.
Mana lui Dumnezeu creeaza, nu ascunde.
Dumnezeu i-a creat si pe monstrii si pe tine, si despre totul vrea sa se vorbeasca.
A fi condamnat de propriul tau refuz de a fi cunoscut.
Antichristul poate lua nastere chiar din credinta, din dragoste prea mare fata de Dumnezeu, sau de adevar.Teme-te de cei dispusi sa moara pentru adevar, care de obicei fac foarte multi oameni sa moara impreuna cu ei, asdesea inaintea lor, uneori in locul lor.
Datoria celui care ii iubeste pe oameni este sa-i faca sa rada de adevar, sa faca adevarul sa rada, pentru ca singurul adevar este sa invatam sa ne eliberam de pasiunea nesanatoasa pentru adevar.
