Ciuleandra - Liviu Rebreanu

Puiu  , fiul lui Policarp Faranga , isi ucide sotia aparent fara niciun motiv. Policarp incearca sa isi salveze fiul de la inchisoare, trimitandu-l intr-un sanatoriu, unde – spera el – sa se dovedeasca faptul ca nebunia a fost cea care l-a indemnat la o asemena oribilitate. Ar fi fost usor de aranjat daca medicul , prieten cu Policarp, ar fi fost in spital, acesta absenta din pacate iar locul ii era tinut de Ion Ursu, un medic corect, corectitudine si severitate de care Faranga isi da seama, prin urmare decide sa isi mute copilul la un alt sanatoriu cat mai curand posibil. Intre timp, in vederea stabilirii gradului de nebunie, medicul interactioneaza cu Puiu si in cele din urma criminalul i se destainuie. Madalina era un inger, i se supunea mereu, dar in ochi i se puteau  citi o permanenta resemnare, o tristete ascunsa , o melancolie pe care el o gasea deranjanta, era gelos. Era o femeie frumoasa, barbatii o admirau, cu toate acestea desi Puiu ii era sot, desi ea nu l-a inselat vreodata, simtea ca propria-i femeie nu ii apartine. Supunerea ei tacuta ii aparu acestuia precum un tipat , din acest motiv in timp ce o sugruma, ii spunea « taci, taci ! » chiar daca femeia nu scotea niciun cuvant.

Madalina avea paisprezece ani cand Puiu impreuna cu tatal sau o luasera de la mama ei, au gasit-o intr-un sat din Arges  la hora Ciuleandra.Acolo Puiu fusese fermecat de Madalina, se prinse in hora alaturi de ea si se lasa prada frumusetii ei de copila « cu sanii abia impliniti ».Madalina fusese cumparata, nu se putea opune, rugamintile si lacrimile fetei aveau sa fie in zadar. Pana la varsa de optsprezece ani, Madalina avusese parte de o educatie aleasa in strainatate, iar dupa implinirea majoratului, Puiu o lua de sotie. Casnicia lor a durat patru ani.

Spunandu-i doctorului cum a cunoscut-o si cum a ajuns sa o ucida, Ursu ii dezvaluie la randul sau propria-i poveste legata de Madalina. O vroia pentru el, erau din acelasi sat, doar ca el era student pe acea vreme, trebuia sa mai astepte. Se iubeau....pana cand iubirea lor avea sa fie secerata de Puiu care a cumparat-o impotriva vointei ei. Medicul ii marturisi ca niciodata nu a incetat sa se gandeasca la ea, ca o mai intalnise intre timp si din ochii ei isi dadu seama ca nici ea nu l-a uitat, desi nu si-au schimbat foarte multe cuvinte.Acum insa Madalina era moarta, iar visul lui ingropat pentru totdeauna. Atunci Puiu Faranga realiza ca acesta era barbatul pe care Madalina il iubea...chiar si dupa atat timp, in tacerea care-i dadea un aer misterios infrumusetand-o.

In spital, Puiu incerca sa mimeze nebunia doar ca sa nu ajunga la penitenciar , dar in cele din urma ajunsese nebun cu adevarat. Facuse obsesie din a-si aminti  dansul Ciuleandrei  si melodia. S-ar parea ca singura amintire cu adevarat placuta legata de Madalina, a fost chiar la Ciuleandra, unde a si cunoscut-o, doar acolo a simtit-o asa cum era intr-adevar, salbateca, frumoasa, plina de viata, a fost singurul loc unde erotismul ei, desi infantil, putea fi perceput de cel care urma sa ii fie sot. Tot ce s-a intamplat mai departe cu Madalina, schimbarea brusca de care avusese parte, educatia aleasa venita pe neasteptate, desi o modela frumos atat la interior cat si la exterior, nucleul sufletului ii ramasese  tanjind dupa iubirea prietenului ei din copilarie si dupa satul natal. Aceasta absenta supusa a Madalinei il facu pe Puiu sa o ucida. Singura amintire a lui, legata de viul Madalinei , era la Ciuleandra.

Personajele din Ciuleandra sunt niste manechine care sperie cititorul, acesta  este impins spre o lume pe care nu o poate intelege cu adevarat, ci o poate doar banui. Portretul psihologic al lui Puiu Faranga este unul vulgar ; desfrau, preocupare intelectuala nula , frecventarea scolii e o formalitate anosta. In timpul razboiului nu vazuse nici frontul, caci tatal lui avusese grija sa-i asigure si de aceasta data comoditatea. La Iasi , statea cu o actrita in brate intr-o camera calda si priveau tacuti pe strada murdara cum treceau incet carute scartaitoare cu cadavre de exantematici, prin ninsoarea deasa. Personalitatea lui este atrofiata , educatia il impinge spre o viata previzibila , trandavie trufasa  si dependenta absoluta de vointa tatalui sau, fost ministru al Justitiei. Madalina apare in viata lui ca o a doua autoritate morala , sustinuta tainic prin senzatia unei indiferente erotice.Ea i se supune fara participare, iar Puiu ii simte ingaduinta, toleranta ca pe un dispret , apatia sotiei facandu-l sa se simta un om josnic, nedemn, slab si fara substanta sufleteasca. Devine complexat din cauza modelului ei  moral , de structura ei perfecta la care el nu reuseste sa aiba acces.

Octombrie ROZ - totul despre cancerul de san

In fiecare an, in ultimul sfert de secol, octombrie este recunoscut pe plan global ca luna luptei impotriva cancerului de san. Funditele roz – simbolul acestei lupte – ce pot fi vazute pe obiectele vandute pentru strangere de fonduri si care sunt purtate de cei care se implica, reprezinta indemnul de a face controale regulate, de a fi alaturi de femeile care se lupta cu boala si de a arata lumii ca lucrurile sunt intr-o continua schimbare. Numarul cazurilor de cancer nu scade, insa noile tehnologii fac posibilila cresterea numarului de supravietuitoare ce trec printr-o recuperare mai usoara.

Mit: Numai femeile care au un istoric familial de cancer la san prezinta risc.
Realitate: Aproximativ 70% dintre femeile diagnosticate cu cancer de san nu au factori de risc identificabili pentru boala. In cazul unui istoric in familie, riscul este urmatorul: daca o ruda de gradul I (mama, sora sau un copil) a avut sau are cancer de san, riscul de aparitie a bolii este aproximativ dublu. A avea doua rude primare cu aceasta boala creste riscul chiar mai mult. Si barbatii pot avea cancer la san, insa femeile sunt mult mai predispuse iar ei pot transmite mai departe riscul, fara a fi afectati. Asadar, atunci cand luati in considerare istoricul familial, includeti si familia tatalui, nu doar pe cea a mamei.

Mit: Majoritatea nodulilor de la nivelul sanilor sunt cancerosi.
Realitate: Aproximativ 80% dintre acesti noduli sunt cauzati de modificari benigne (necanceroase), chisturi sau alte conditii. Totusi, medicii incurajeze femeile sa anunte orice schimbare deoarece este vital sa fie descoperit cancerul in stadii incipiente. Medicul poate recomanda o mamografie, ecografie sau biopsie pentru a determina daca un nodul este sau nu canceros.

Mit: Implanturile pot creste riscul de cancer.
Realitate: Femeile care au apelat la implanturi mamare nu prezinta niciun risc in plus fata de celelalte. Singura problema este faptul ca mamografiile standard nu functioneaza intotdeauna la fel de bine in cazul implanturilor, asa ca uneori sunt necesare raze X suplimentare pentru a examina mai bine tesutul mamar.

Mit: Folosirea deodorantului creste riscul de cancer de san.
Realitate: Aceeasi Societate Americana pentru Cancer este cea care a negat pe moment acest zvon, dar admite ca este nevoie de cercetari mai aprofundate. Un studiu minor a descoperit urme de parabeni intr-o proba minuscula de tumora canceroasa. Parabenii, utilizati ca si conservanti in unele deodorante, au proprietati usor asemanatoare cu cele ale estrogenului, dar studiul in cauza nu a facut nicio legatura cauza-efect intre parabeni si cancerul de san, nici nu a identificat in mod concludent sursa de provenienta a parabenilor gasiti in tumora.

Mit: Femeile cu sani mici au mai putine sanse sa dezvolte cancer.
Realitate: Nu exista nicio legatura intre dimensiunea bustului si riscul de cancer la san. Sanii foarte mari pot fi mai greu de examinat decat sanii mici, chiar si cand vine vorba de teste clinice, mamografii, ecografii etc. Dar toate femeile, indiferent de marimea sanilor, ar trebui sa mearga periodic la control.

Un nodul poate indica prezenta cancerului de san (sau una dintre multe probleme benigne posibile), dar femeile ar trebui sa fie, de asemenea, atente si la alte tipuri de modificari care pot reprezenta semne ale cancerului. Acestea includ umflarea sanilor, iritatii ale pielii sau pielea capata textura cojii de portocala; dureri la nivelul sanului ori a sfarcului; retractia mamelonului (spre interiorul sanului), inrosirea, aparitia solzilor sau ingrosarea pielii sanilor ori a mamelonului. Un alt semn ar fi eliminarea de lichid, altul decat laptele matern. Cancerul de san se poate raspandi, de asemenea, la subrat unde provoaca umflarea ganglionilor limfatici inainte ca o tumora la san sa fie suficient de mare pentru a se face simtita. Pe de alta parte, o mamografie poate descoperi cancerul de san chiar si in cazul femeilor care nu prezinta niciun simptom exterior. De aceea este la fel de important sa raportati medicului orice modificare si sa mergeti la controlul de rutina chiar si atunci cand totul pare in regula.

Mit: Nu poti face cancer la san dupa o mastectomie.
Realitate: Unele femei se confrunta cu recidiva cancerului dupa o mastectomie, iar uneori se intampla chiar la locul cicatricei. In alte situatii, nu mai vorbin de o recurenta, ci de o extindere a cancerului initial. Pentru femeile cu risc crescut de cancer de san, carora le-au fost indepartati sanii ca masura profilactica sau de prevenire, inca mai exista o sansa, chiar daca una foarte mica, de a face din nou cancer la san. Dupa o mastectomie profilactica, riscul unei femei de a dezvolta cancer de san este redus cu o medie de 90%.

Mit: Daca ai un risc crescut de a dezvolta cancer la san, nu prea poti face nimic, decat sa cauti semne.
Realitate: Exista multe lucruri pe care femeile le pot face pentru a reduce riscul, inclusiv pierderea in greutate, daca acestea sunt obeze, efectuarea de exercitii fizice regulate, reducerea sau eliminarea consumului de alcool si pastrarea rigurozitatii in ceea ce priveste investigatiile medicalei. Renuntarea la fumat ajuta, de asemenea. Unele femei cu risc ridicat, pot alege sa recurga la o mastectomie in scop preventiv. Ele pot lua alte masuri, cum ar fi scanari regulate, explorare chemopreventiva cu tratamente precum Tamoxifenul si participarea la studii clinice. Cel mai important lucru pentru femeile care cred ca ar putea face parte din grupa de risc crescut este sa discute cu un specialist care le poate indruma si le poate expune toate optiunile.

Christina Applegate, blonda din familia Bundy, a fost diagnosticata in 2008, la varsta de 36 de ani. Pentru majoritatea femeilor, ideea de a ramane fara un san este insuportabila. Atunci cand vine vorba de ambii sani, devine de neimaginat. Dar asta este ceea ce actrita a fost nevoita sa accepte ca fiind cea mai sigura solutie, chiar daca un singur san ii era afectat. Mama Christinei este o supravietuitoare a cancerului in repetate randuri. Fara o dubla mastectomie, revenirea cancerului ar fi fost foarte probabila si in cazul actritei. Applegate a trecut prin multiple interventii chirurgicale de reconstructie a sanilor iar in februarie, anul acesta, a adus pe lume primul ei copil – o fetita perfect sanatoasa.

“Progresele pe care le-am facut in ultimii 20 de ani au schimbat imaginea  bolii pentru femei”, spune Dr. Schnabel Freya, director al sectiei de chirurgie mamara la NYU Langone Medical Center. “O putem detecta mai devreme, o putem trata mai eficient, putem reduce recurenta si spori rata de supravietuire”. Un test al lichidului din sfarcuri, medicamente ce blocheaza estrogenul, chimioterapie personalizata, acestea sunt doar cateva din descoperirile ce ii ajuta medici sa vindece tot mai multe femei in fiecare zi.

Un test rapid si usorIn curand, o examinare a secretilor sanilor (inclusiv laptele matern) ar putea dezvalui sansele de a dezvolta cancer si ar putea avertiza in cazul in care este necesar un screening mai devreme. Lichidul din sfarcuri este special deoarece contine celule din glandele mamare, locul in care isi au originea aproape 95% din toate cazurile de cancer mamar. In timp ce o procedura numita lavaj ductal este deja disponibila pentru femeile cu risc ridicat, testele pentru restul categoriilor de risc sunt inca in stadiul de dezvoltare. Una dintre solutiile aflata in teste este gandit sub forma de banda asemanatoare cu cele pentru testele de sarcina. Un asemenea kit ar urma sa fie accesibil si destinat folosirii la domiciliu.

Promisiunea unui screening fara radiatiiNanotehnologia nu este doar scenariu SF: ar putea fi o modalitate de a detecta cancerul cu mult mai devreme decat orice altceva. Un test de diagnosticare bazat pe aceasta tehnologie ar utiliza zero radiatii si, spre deosebire de mamografie, nu ar exista riscul unei alarme false, deoarece nanoparticulele se “lipesc” doar de celulele canceroase cunoscute; senzori magnetici (care functioneaza ca un RMN) detecteaza particulele, oferind o imagine exacta a locului in care a aparut cancerul. “[Metoda] este de 1.000 de ori mai sensibila decat o mamografie”, explica dr. Edward R. Flynn, cercetator sef al diviziei stiintifice din cadrul Manhattan Scientifics Inc. “Cred ca are potentialul de a descoperi cancerul cu aproximativ doi ani si jumatate mai devreme decat mamografiile”. Metoda este in prezent in faza de testare la mai multe spitale americane importante in domeniul cercetarii si ar putea fi disponibila in termen de trei pana la cinci ani.

Un medicament care reduce risculIn ultimii 10 ani, unul dintre medicamentele standard in prevenirea cancerului de san, in cazul femeilor cu risc ridicat, a fost Tamoxifenul. Acum exista o alta optiune: un medicament numit Exemestan. Conform studiilor prezentate in luna iunie, acesta reduce incidenta cancerului de san cu 65% in cazul femeilor cu risc ridicat, aflate la postmenopauza. Exemestan actioneaza prin scaderea cantitatii de estrogen produs de organism si, spre deosebire de Tamoxifen, nu pare sa creasca riscul de formare a cheagurilor de sange si a cancerului uterin.

Tratament personalizat
Cateva teste noi verifica daca tumora canceroasa este sensibila la estrogen, ce tipuri de gene sunt implicate etc., pentru a ajuta medicii sa ofere tratamente potrivite fiecarui pacient in parte. “Cancerul de san este de cel putin trei feluri, daca nu chiar sase sau opt, iar pacientii trebuie tratati in functie de tipul lor tumoral”, spune dr. Laura Esserman, director al Centrului de ingrijire a sanului Carol Buck, din cadrul Universitatii din California.

Mai putine radiatii, o viata mai buna
In prezent, multe paciente cu cancer la san trec prin cinci pana la sapte saptamani istovitoare de radiatii zilnice. Acest proces ar putea fi in curand mai scurt si mai sigur, ducand la mai putine efecte adverse severe (care pot include greata intensa si caderea parului). Doua studii recente, de exemplu, sugereaza ca utilizarea a jumatate din radiatii – 15 sau 16 in loc de 30 – este la fel de eficienta ca regimul complet. Intre timp, o noua procedura oferita in spitalele selecte din SUA ofera un ciclu complet de radiatii intr-un singura sedinta. Terapia de iradiere intraoperativa ofera o unda axata pe locul in care se afla tumora, si se face in timpul interventiei chirurgicale. Astfel, alte organe cum ar fi inima si plamanii, sunt scutite de radiatii. Lipsa tratamentelor agresive post-chirurgicale inseamna ca pacientii isi pot reface viata mai repede.

Domnisoara Christina – Mircea Eliade

Sunt o mare admiratoare a lui Tim Burton, care este legatura dintre Domnisoara Christina si Tim ?...Pai, niciuna. Primul lucru la care m-am gandit in momentul in care am terminat de citit pentru a doua oara superba nuvela , a fost sa-l vad transpus intr-un film animat  construit din temelii sub amprenta  imaginatiei lui Burton. Parca si vedeam  personajele cu ochii aceia mari. Se spune ca ei sunt oglinda sufletului, cine stie...poate ca acesta este si motivul, sau unul dintre motivele pentru care ochii personajelor sale au o dimensiune remarcabila , sa le putem patrunde interiorul cu o mai mare usurinta, observand fara prea mare efort detaliile expresivitatii lor. Sigur ca Tim ar fi dat  filmului o frumusete intunecata ,optimista, un dram de nebunie amuzanta, un parfum misterios, acea complexitate inspaimatatoare  ascunsa si protejata in acelasi timp de ideea simplitatii , a normalului in limitele caruia omul este capabil sa perceapa si sa ACCEPTE.

Da, cam asa mi-am imaginat.... 

Domnisoara Christina este o nuvela  care trimite cu gandul la « vampirismul rural romanesc ».  Si daca exista un vampir, e de la sine inteles ca povestea mortului nelinistit face parte din sfera fantasticului...ca deh, in realitate mortii stau mai mult cu mortii si viii cu viii.

Actiunea se petrece la un conac, pe undeva prin zona Giurgiului . Doamna Moscu impreuna cu cele doua fiice – Sanda,  si fiica cea mica de noua ani - Simina, ii gazduiesc pe Egor - artist, pictor mai exact ,  si pe Nazarie – profesor universitar venit pentru sapaturile de la Balanoaia. Christina este vampirul...sau vampiroaica, cum doriti. Are la vreo douazeci de ani , este foarte frumoasa si..... nu va mai ganditi la prostii, un vampir femeiesc in floarea varstei ...daaa, stiu  ca  e departe sentimentul de spaima de voi (si ma refer la reprezentantii sexului tare), mai degraba v-ati lasa supti pana la ultima picatura ...de sssange ! Pana la ultima picatura de sange ! Dar am o veste proasta, Christina suge doar energie...si o face chiar fara sa fie nevoie de contact fizic.Dezamagire, stiu...dezamagire...

Bun, nu vreau sa va induc in eroare. Cartea da fara probleme cititorului putin mai sensibil, un fior fantomatic. Egor este norocosul pe care Christina il vaneaza, ii tulbura realitatea , in timp ce visele ii devin din ce in ce mai clare. Acestea sunt traite in stare de luciditate, in timp ce realitatea devine onirica. Atmosfera de teroare devine progresiva iar in cele din urma Egor cedeaza in fata erotismului Christinei. Care este deznodamantul cedarii carnale, va las sa aflati...

Simina, fetita de noua ani, are in comportament o perversitate de-a dreptu profana pentru varsta ei. Ea mentine legatura cu Christina – care-i este matusa, iar lui Egor ii transmite mesajele strigoiului atat prin gesturi subtile – priviri obraznice, cat si prin cuvinte rostite. Simina este precum un inger de a carui inocenta s-a profitat, iar  in cele din urma a ajuns sa fie diavolizat. Sora ei mai mare, indragostita de artist, si artistul de ea, se imbolnaveste de o boala misterioasa...nu e greu sa va dati seama de unde vine boala in contextul in care Christina ii dorea barbatul.

Aparitiile spectrale ce lasa in urma un puternic miros de violete, confuzie, spaima, erotism sepulcral , sunt fascinante !

Eu acum am terminat de citit, sunt foarte entuziasta! Nu sunt critic literar, asa ca de nu va place prezentarea, nu ma supar,e de inteles! Va rog doar sa nu va luati dupa ea, cartea este absolut geniala si merita sa fie citita!

Halloween.Scurt istoric

Originile Halloween-ului dateaza de pe vremea vechilor festivaluri celtice cunoscute sub numele de Samhain. Celtii, care acum 2000 de ani traiau in zona Irlandei si a Angliei, sarbatoreau la inceputul lunii noiembrie Anul Nou.
Aceasta zi marca pentru ei sfarsitul verii si inceputul zilelor intunecoase si reci de iarna, o perioada a anului asociata de acestia cu moartea.
Celtii aveau credinta ca in noaptea dinaintea noului an, limita dintre lumea celor vii si lumea celor morti devenea neclara. In noaptea de 31 octombrie ei celebrau Samhain-ul, noapte in care spiritele celor morti se intorceau pe pamant.
In afara daunelor pe care spiritele le cauzau recoltei, celtii erau convinsi ca prezenta acestora favoriza predictiile despre viitor. Pentru un popor care depindea in totalitate de natura,aceste profetii reprezentau o sursa importanta de confort si directie de-a lungul unei ierni lungi.
Pentru comemorarea acestui eveniment druizii faceau focuri imense in aer liber la care oamenii se adunau si aduceau ofrande zeitatilor celtice.In timpul acestul ritual, celtii purtau costume reprezentand de obicei animale si incercau sa isi ghiceasca viitorul reciproc.

In anul 43 d.H. insa romanii au cucerit teritoriul celtic asa ca obiceiurile acestora s-au transformat usor, usor, capatand influente romane.

Pana in anul 800 influenta crestinatatii s-a raspandit intre celti. De aceea, in secolul VII, papa Bonifaciu a declarat ziua de 1 noiembrie ziua Sfintilor (All Saints day), o zii menita sa cinsteasca si sa onoreze martirii si sfintii. Intentia papei fusese de fapt sa inlocuiasca sarbatoarea pagana a celtilor, cu o sarbatoare religioasa.

Aceasta sarbatoare se mai numea si All hallows (hallow=sfant), care s-a transformat de-a lungul timpului in Halloween.(all hallow even =Ha-llow- een) Sarbatoarea si-a pastrat traditiile celtice,fiind celebrata asemanator cu Samhain : focuri in aer liber, parade si costume.

Asadar daca v-ati intrebat de ce oamenii se deghizeaza cu ocazia aceste sarbatori in tot felul de uratenii, pentru a speria si alunga spiritele rele care ar putea ameninta recolta.

Aceasta este o scurta istorioara, in jurul sarbatorii Halloween graviteaza o multitudine de legende fascinante.Internetuiti si le gasiti :D

Happy halloween ! :D

Nostradamus - Michel Zevaco

Cartea nu face referire la Nostradamus profetul, asa cum il cunoastem cu totii. Cum

 se intampla si in cazul lui Dracula de Bram Stoker, se porneste de la o pagina de istorie reala ...dar se ajunge pe meleagurile indepartate ale imaginarului. Exista personaje cu

nume sonore precum Francisc I, Henri II, sotia lui – Catherina de Medicis  etc. Spiritul apus al Frantei anilor 1500 isi face simtita prezenta prin evocarea acestora, chiar daca actiunea in care ele sunt plasate este, dupa cum am spus,  de domeniul fanteziei.

Totul incepe cu o poveste de dragoste, Renaud - fiul unei vrajitoare se indragosteste de Maria - fiica barbarului judecator Vauport.Cei doi indragostiti nu isi cunosc insa parintii unul celuilalt. Mariei ii este rusine sa isi dezvaluie identitatea in fata iubitului ei, banuind ca el ar putea-o dispretui judecand-o prin prisma atrocitatilor savarsite de tatal ei. Din cauza ingrijorarilor, Maria se duce la Buna Providenta, o vrajitoare...sperand ca aceasta ii va spune ce se va intampla in viitor , mai ales in  viitorul tatalui ei.Fata isi dezvaluie identitatea inaintea vrajitoarei, iar aceasta ii spune ca judecatorul va muri daca nu va sta in casa timp de trei zile si daca nu va renunta la functiile pe care le detine.Marie ii transmite mesajul, iar judecatorul furios, isi convinge cu usurinta fiica naiva sa ii spuna despre care vrajitoare este vorba, mintind ca vrea sa o rasplateasca pentru ca l-a avertizat..Judecatorul o trimite pe Buna Providenta la rug.Marie asista la scena ingrozitoare de la geamul ei, iar la poalele rugului arzand,  il vede pe Renaud, iubitul ei , tipand disperat; Mama, mama! Ea o denuntase , ce e drept fara sa vrea, chiar pe mama celui pe care il iubea.Dupa ce multimea se retrase din jurul rugului, seara...Renaud impreuna cu Marie stransera ramasitele femeii condamnate, si le ingropara in cimitir....Cimitirul Inocentilor.Printre lacrimi de disperare,tanarul consolandu-se in bratele iubitei sale, jura ca o va prinde pe cea care i-a denuntat mama si o va ucide.

Personajele se despart mai apoi obligate fiind de imprejurari, crimele curg atat de repede, incat ori de cate ori se intampla o nenorocire, parca cititorului nici macar nu i se da timp sa se infurie  pe vinovati, fiecare lovitura de pumnal cade precum un fulger , iar timp pentru riposta nu exista, totul curge constant si parca nu poate fi oprit.Raul de dezvolta, impanzeste totul, suferinta isi construieste un adevarat regat.Aventura, sensibilitatea si devotamentul talharilor cu sange rece - comicul lor de o dragalasenie pe care eu o gasesc absolut senzationala, coruptia din randul oamenilor cu mari functii, uratenia lor interioara, ocultismul cu fireasca lui usoara exagerare, prevazutul si neprevazutul, pasiuni curate si pasiuni bolnave, viata pare ca e o moarte continua.In intunericul ei,  fiecare incearca sa isi realizeze propriul scop pacatos, infaptuirea lui insemnand  atingerea luminii, dar cu cat par eroii nostrii ca se apropie mai mult de visul lor, cu atat mai mult se adancesc in  bezna.O carte plina de suspans si senzatii cavernoase! Iar acesta este un fragment din roman, care - sper eu - ar putea atrage curiozitati:

Noi numim imposibile fenomenele care nici nu s-au produs, care par impotriva naturii.Dar, ce sunt legile naturii pentru mintea omeneasca? Daca lasam o piatra din mana, o vedem cazand. Spunem ; iata, aceasta e o lege a naturii.Noi spunem ca invierea e cu neputinta, deoarece ea e contrara regulilor naturii. In realitate, contra invierii sau contra incarnatiei, nu e decat o singura dovada; ca nu a fost nimeni vazut inviind...Dar aceasta nu e o dovada, e o simpla probabilitate.

......................................................................................................................................

Iata un cadavru, nimic nu-l deosebeste de ceea ce este o fiinta vie. Iata o fiinta vie : nervi, muschi, sange, ea traieste.Trece o farama de secunda si apoi ea nu mai traieste.Cu o clipa inainte, traia.Cu o clipa mai tarziu, e moarta, ce s-a intamplat? Daca o examinam, observam aceiasi muschi, aceiasi nervi, aceleasi oase.Nimic nu lipseste, e aceeasi fiinta, era vie, acum e moarta.Ce s-a intamplat? Sa admitem ca ceva care nu exista in fiinta moarta, a intrat in ea, iar cadavrul devine fiinta vie. Eu am gasit ca aceasta forma care nu distruge , dar care modifica miscarea fiintei, poate fi alungata de o forta pe care o numim vraja.Omul obosit de boala sau de o rana grava, devine neputincios sa se mai apere.Am descoperit ca toate fiintele vii, in plina vigoare, sunt atacate de aceasta putere straina care vrea sa intre in ele si sa le transforme in cadavre.Ele se apara pana in momentul in care ultimele mijloace le stau la indemana.Atunci, aceasta putere straina intra in ei. Sa spunem ca aceasta este spiritul de dezorganizare. Daca ajung sa alung aceasta forta printr-o forta contrarie, obtin invierea.Toata problema este sa compun deci aceasta forta contrarie, pe care vreau sa o introduc in cadavru. N-am incercat, deoarece compozitia repugna slabiciunii mele omenesti.Numai la ideea ca trebuie sa o intrebuintez, ma umplu de groaza.

Muzicii

O raza vie de splendoare

Un miros de flori nebune,

O divina alinare, valuri

Miscatoare dune.

Adevaruri si minciuni

Cer pentru stele si luni,

Ploaie pentru nori

Esti caldura pentru sori

Pentru aer oxigen, pentru apa hidrogen.

Pentru suflet ce nu esti ?...

Pamant din care il cresti,

Stimul si vibratie, simtamant, senzatie !

Busola spirituala, oglindire-universala.

Ca o panza de paianjen

Din cristale faurita

Mii de inimi prinzi in tine

Si pe care-i vestejita

O imbraci in pietricele

Pretioase din ragaz

Spiritului dai o clipa

Nesfarsita de extaz.

Ochilor lumina

Si-o bezna ocrotitoare

Si urechilor divina

Liniste asurzitoare.

Raului din suflet dai

Zale, lanturi, libertate...

Benevol se inrobeste

Facand loc la bunatate.

Drog sonor esti

Fum de sentiment arzand

Si te-ntetesti...

Prospetime injectand

In golul din stern misunand

Si aiurand...

Ne place si mai vrem un rand.

15 sept 2011/ ana cristina fluieras

Fiziognomonia

 Fiziognomonia (arta deslusirii caracterului si chiar a destinului  dupa detalii ale constitutiei bilologice) are o istorie apreciabila. Hipocrate din Cos , semilegendarul medic grec, ii este considerat intemeietor. Aristotel, omul care si-a pus toate intrebarile, i-a sistematizat mai apoi principiile. Acestea nu erau simple masuratori antopologice; se examinau inclinatiile, obiceiurile si pasiunile pornind de la miscari (mersul, gesturile) pana la expresiile fetei, ba chiar erau avute in vedere si frumusetea, culoarea, vocea , greutatea. Bineinteles ca nu erau trecute cu vederea formele si dimensiunile diferitelor parti ale corpului.

Inca din antichitate au fost unanim acceptate patru reguli de cercetare fiziognomica ;

-         armonia aparenta – aerul trist denota comportamentul de aceeasi natura, la fel si in cazul veseliei, care exprima un temperament vesel

-         analogia dintre om si regnul animal – fizionomia aducand a vulpe, tradeaza siretenia

-         deosebirea dintre sexe- efeminatii din punct de vedere fizic, nu au calitati virile din punct de vedere psihic ; mutatis mutandis, aceeasi situatie o intalnim si la femei

-         influenta climatului – se manifesta prin tipurile etnice distincte de la o tara la alta

Aristotel a adaugat regula silogistica, pe baza careia se alcatuia un rationament logic pornind de la toate cele patru premise enuntate mai sus ca principii.

Della – Porta a publicat  in 1586 lucrarea De Humane physionomia, care a constituit si primul tratat sintetic in materie.El defineste fiziognomonia drept o metoda care ne permite sa cunoastem care sunt moravurile si firea oamenilor prin semnele care sunt fixe si permanente in corp si prin accidentele care schimba aceste semne.

Fiziognomonia umana reprezinta un veritabil mozaic de pareri , cuprinzand tot ceea ce au descris predecesorii sai in materie , chiar si arabi. De altfel, napolitanul nu isi exprima punctul de vedere pana cand nu prezinta tot ceea ce s-a scris in  chestiune pana la el. Structurata in patru carti, opera in discutie trateaza la inceput generalitati menite sa lamureasca asupra a ceea ce trebuie sau nu retinut la un examen fiziognomonic. Esentiale sunt particularitatile « adecvate afectiunilor pe care le arata si cu care au corespondenta ». In partea a doua sunt analizate o sumedenie de parti anatomice –cap, par , urechi etc – mai putin ochii, care formeaza obiectul celei de-a treia parti.In ultima parte sunt descrise diferite tipuri umane – figura dreptului, nedreptului,credinciosului, necredinciosului etc. Tot el previne asupra pericolului etichetarii dupa un singur semn.

Aceasta stiinta apreciaza interiorul dupa exterior – Caspar Lavater – foarte apreciat de catre contemporani si de catre cei care veneau la consultatii , a indicat savantilor cum sa observe omul (statura, proportiile, apoi fiecare punct al chipului).

Meritorie este deosebirea facuta intre patofiziognomonie (stiinta care trateaza despre semnele pasiunilor) fiziognomonia comparata, studiul fizionomiilor in repaus si a celor organice sau fizionomiile alterate de inclinari perverse ori de deprinderi reale.

Din tot edificul contruit cu multa migala si bazat pe nanumarate cazuistici, ramane astazi sa constatam ca exista un sambure de adevar in aceste sustineri. Suflet si tup, realitate spirituala si prezenta fizica, sunt impregnate una in cealalta astfel incat modificarile de o parte sau de alta, se rasfrang automat  in complementare in cealalta parte.Desigur, nu se pot absolutiza concluziile, ar fi absurd, dar ramane ca o realitate ca fata, ochii – oglindesc nu de putine ori conditia umana.

..............................................................................................................................

Teza stigmatelor – Cesare Lombroso

Lombroso a stabilit un numar de patru stigmate care il infiereaza pe individul criminal ;

Stigmate anatomice – acestea vizeaza aspectul exterior al indivizilor criminali , facand o descriere, un fel de portret robot al acestora.Astfel, exista o asimetrie a fetei , a craniului , fruntea ingusta si tesita, prognatism facial, urechi mari, ochi mici si ingusti, barba rara, dinti neregulati, brate lungi etc.

Stigmate constitutionale – constau in efeminare sau masculinizare , adica imprumutarea anumitor caractere proprii sexului opus. Uzura prematura a organelor care produce o sclerozare precoce sau o insuficienta maturizare il apropie pe criminal de comportamentul unui copil.

Stigmate fiziologice – In primul rand tatuajul pe care Lombroso il considera ca un semn al lipsei de sensibilitate fizica si morala. Gaseste o serie de motive care il imping pe criminal sa se tatueze , defectiuni ale vederii, cum ar fi daltonismul , strabismul , insensibilitatea la durere fizica , ambidextria , adica o buna indemanare a ambelor maini.diverse tulburari ale reflexelor si longevitatea care apare ca un semn al nepasarii, al lipsei de reactie , a insexistentei sensibilitatii.

Stigmate psihologice – acestea se leaga de inteligenta criminalului , de activitatea creierului sau.Se manifesta prin deficiente de ordin psihic in principal privind sentimentele, criminalul nefiind animat de iubire , mila, remuscare , regret , ci dimpotriva de violenta , agresivitate care duce la razbunare.In plus, o serie de trasaturi ca lenea, minciuna, neadaptarea , obscenitatea , jargonul propriu etc, ii caracterizeaza.

Teoria anomaliei cromozomiale

In deceniul al saptelea al secolului nostru s-au desfasurat ample studii in inchisori din SUA , Anglia si Australia , pe barbati detinuti in vederea evidentierii unei anomalii cromozomiale , considerata drept cauza a comportamentului antisocial si criminal. Dupa cum este cunoscut , celula organismului uman ( cariotipul uman normal) are 46 de cromozomi ce formeaza 23 de perechi distincte , dupa cum urmeaza ;

22 de perechi de cromozomi « regulati » sau autozomi si o pereche de cromozomi sexuali pentru barbat un cromozom este X si celalat Y, iar pentru femei ambii cromozomi sunt X. In urma ferilizarii ovulului , zigotul primeste un cromozom X de la mama , iar de la tata unul X sau Y. S-ar putea intampla insa ca in procesul diviziunii sa apara o anormalitate cromozomiala – un accident genetic – care poate determina fie un minus , fie un plus de cromozomi. «  Corelatii semnificative ar aparea , potrivit unor opinii intre surplusul de cromozomi si criminalitate ».

Fenomenul criminalitatii s-ar datora prin urmare prezentei unui cromozom Y supranumerar constatat la unii criminali pentru prima data in Anglia in anul 1961 si care pare sa produca un om cu inaltimea peste medie, cu un QI submedie si cu un posibil comportament agresiv si antisocial. Dupa L.Yadlon , rata prezentei aceste structuri printre criminali este mult mai mare decat in cazul populatiei generale ( de 60 de ori). J. F. Sheley a sustinut ( 1985) ca rata acestor cazuri este mult mai mare in cadrul institutiilor pentru retardati mintal.

Cercetarile intreprinse intre anii 1960 – 1970 de catre Patricia Jacobs , au avut un ecou deosebit. Examinarea genetica a 197 de detinuti dintr-o inchisoare din Marea Britanie , au evidentiat faptul ca 7 dintre acestia aveau un cromozom Y supranumerar si cariotipul 46 ( 46 , XYY) . Concluzia este usor de tras ; aceasta anomlie predestineaza genetic omul la crima . Cromozomul Y a fost dealtminteri numit si cromozomul crimei in urma speculatiilor presei facute asupra cazului unui anume Richard Speak ( care a omorat in 1966, la Chicago, 8 asistente medicale ) , banuit ca ar apartine acestui cariotip ceea ce ulterior nu s-a confirmat.

Si alti cercetatori au incercat sa stabileasca o legatura intre manifestarile antisociale si aceasta anomalie. Reactiile nu au intarzaiat sa apara.Poate cel mai vast studiu care a combatut si infirmat ipoteza Patriciei Jacobs a fost cel elaborat de catre americanii Herman Witkin si Sarnoff Mednik. Au fost luate in considerare toate persoanele de sex masculin nascute in Copenhaga intre 1944 si 1947, cercetarea finala oprindu-se asupra a putini peste 4000 de subiecti.

Rezultatele ;

Numai 12 au fost depistati cu formula 46,XYY , dintre care doar 5 avand probleme minore cu justitia, cel mai grav caz – si singurul de violenta fiind al unui adolescent condamnat la 9 luni de inchisoare pentru loviri. Tot Witkin a reprosat predecesoarei sale ca esantioanele nu au fost constituite intamplator , adesea numarul subiectilor cercetati era foarte mic si au lipsit de cele mai multe ori grupele de control corespunzatoare. In legatura cu anomalia 47, XXY cunoscuta sub denumirea de sindromul Klinefelter , unele cercetari au evidentiat ca persoanele in cauza prezinta un risc crescut pentru tulburarile mentale si in sfera sexualitatii( homosexualitate , transsexualitate , pedofilie).Ceea ce consideram ca trebuie subliniat este adaugarea  ca anomalia genetica 47, XXY este asociata in producerea fenomenului criminal intotdeauna cu factorii mediului in care traieste individul ( mediul familial si social).

Prin urmare teoria nu s-a confirmat, intrucat aneuploidia in cauza este prezenta atat la oameni sanatosi, cat si la criminali. Totusi, problema influentei dublilor cromozomi YY asupra criminalitatii indivizilor ramane neclara, deoarece majoritatea oamenilor cu un asemenea cariotip au un comportament normal , dar unii dintre ei sunt afectati de tulburari psihice diferite, nu neaparat criminale.

Fragmente din Criminologie, Antropologie – Horea Oprean , Paul Popovici, Cristian Lazar